8 definiții pentru depănătoare (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPĂNĂTOR, -OARE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

depănător1, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) dăp~, (reg) dăpân~ / Pl: ~i, ~oare / E: depăna + -ător] 1 sf Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat. 2 sf (În industria casnică) Vârtelniță. 3 smf Muncitor specializat în depănat. 4 sn Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTOR, -OARE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

DEPĂNĂTOR2, -OARE, depănători, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în depănat.

DEPĂNĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de depănare. /a depăna + suf. ~ător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

depănătoare2 (muncitoare) s. f., g.-d. art. depănătoarei; pl. depănătoare

depănătoare1 (muncitoare) s. f., g.-d. art. depănătoarei; pl. depănătoare

depănătoare (persoană) s. f., g.-d. art. depănătoarei; pl. depănătoare

Intrare: depănătoare (persoană)
depănătoare1 (pl. -e) substantiv feminin substantiv neutru
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănătoare
  • depănătoarea
plural
  • depănătoare
  • depănătoarele
genitiv-dativ singular
  • depănătoare
  • depănătoarei
plural
  • depănătoare
  • depănătoarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depănător, depănătorisubstantiv masculin
depănătoare, depănătoaresubstantiv feminin, substantiv neutru

  • 1. Muncitor specializat în depănat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Depăna + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.