8 definiții pentru depănătoare (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEPĂNĂTOR, -OARE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.
depănător1, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) dăp~, (reg) dăpân~ / Pl: ~i, ~oare / E: depăna + -ător] 1 sf Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat. 2 sf (În industria casnică) Vârtelniță. 3 smf Muncitor specializat în depănat. 4 sn Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPĂNĂTOR, -OARE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPĂNĂTOR2, -OARE, depănători, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în depănat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPĂNĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de depănare. /a depăna + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
depănătoare2 (muncitoare) s. f., g.-d. art. depănătoarei; pl. depănătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
depănătoare1 (muncitoare) s. f., g.-d. art. depănătoarei; pl. depănătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
depănătoare (persoană) s. f., g.-d. art. depănătoarei; pl. depănătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
depănător, depănătorisubstantiv masculin depănătoare, depănătoaresubstantiv feminin, substantiv neutru
- 1. Muncitor specializat în depănat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Depăna + sufix -ător. DEX '98 DEX '09