2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPALATALIZÁRE, depalatalizări, s. f. Faptul de a se depalataliza.V. depalataliza.[1]

  1. În original, incorect:... Faptul de a se depalatiza. – V. depalatiza. LauraGellner

DEPALATALIZÁRE, depalatalizări, s. f. Faptul de a se depalataliza.V. depalataliza.[1]

depalatalizare sf [At: DN3 / Pl: ~zări / E: depalataliza] Pierdere a caracterului palatal Si: depalatalizat1.

DEPALATALIZÁRE s.f. Pierdere totală sau parțială a caracterului palatal al unei consoane care se află înaintea lui e sau i. [< depalataliza].

DEPALATALIZÁ, pers. 3 depalatalizează, vb. I. Refl. (Fon.; despre consoane) A-și pierde caracterul palatal. – Din fr. dépalataliser.

DEPALATALIZÁ, pers. 3 depalatalizează, vb. I. Refl. (Fon.; despre consoane) A-și pierde caracterul palatal. – Din fr. dépalataliser.

depalataliza vr [At: DN3 / Pzi: 3 ~zea / E: fr dépalataliser] (Fon; d. consoane) A-și pierde caracterul palatal. corectată

DEPALATALIZÁ vb. I. refl. (Despre consoane) A-și pierde caracterul palatal. [< fr. dépalataliser].

DEPALATALIZÁ vb. I. tr., refl. (despre consoane aflate înaintea lui e sau i) a-și pierde, a face să-și piardă caracterul palatal. II. refl. a reveni, sub influența limbii literare, la formele fonetice cu labialele sau dentalele nealterate. (< fr. dépalataliser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depalatalizáre s. f., pl. depalatalizări

depalatalizá vb., ind. prez. 3 sg. depalatalizeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEPALATALIZÁRE s. f. (< depalatatizá < fr. dépalataliser): 1. pierdere – parțială sau totală – a caracterului palatal al unei consoane care se află înaintea unui e sau i (Emil Petrovici): trecerile de la pronunțările „bunie” (= „bune”), „dies” (= „des”), „amarie” (= „amare”), „să adunie” (= „să adune”) etc. la pronunțările „bune”, „des”, „amare” și „să adune” în Muntenia și în limba literară (n’, d’ și r’ sunt depalatalizate); trecerea de la pronunțarea muntenească, bănățeană și crișeană „dă”, „pă”, la pronunțarea literară „de”, „pe” prin depalatalizarea completă a consoanelor d și p (vocala palatală ă este înlocuită prin e) etc. 2. revenire – sub influența limbii literare – la formele fonetice cu labialele sau dentalele nealterate (Dimitrie Macrea): părăsirea pronunțărilor regionale „gíne”, „kátră” „képt” etc. de către țăranii din regiunile palatalizante, stabiliți în orașe, în favoarea pronunțărilor literare „bine”, „piatră” și „piept”.

Intrare: depalatalizare
depalatalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depalatalizare
  • depalatalizarea
plural
  • depalatalizări
  • depalatalizările
genitiv-dativ singular
  • depalatalizări
  • depalatalizării
plural
  • depalatalizări
  • depalatalizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: depalataliza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depalataliza
  • depalatalizare
  • depalatalizat
  • depalatalizatu‑
  • depalatalizând
  • depalatalizându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • depalatalizea
(să)
  • depalatalizeze
  • depalataliza
  • depalataliză
  • depalatalizase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • depalatalizea
(să)
  • depalatalizeze
  • depalatalizau
  • depalataliza
  • depalatalizaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depalatalizare

  • 1. Faptul de a se depalataliza.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Pierdere totală sau parțială a caracterului palatal al unei consoane care se află înaintea lui e sau i.
    surse: DN

etimologie:

  • vezi depalataliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

depalataliza

  • 1. fonetică; fonologie (Despre consoane) A-și pierde caracterul palatal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A reveni, sub influența limbii literare, la formele fonetice cu labialele sau dentalele nealterate.
    surse: MDN '00

etimologie: