10 definiții pentru depărta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

depărtá [At: PSALT. HUR. 60v/5 / V: (înv) dă~, (îrg) di~ / Pzi: ~téz, (înv) depart / E: departe] 1 vr A mări distanța față de locul unde se află cineva sau ceva. 2 vr A se retrage din preajma cuiva sau a ceva. 3-4 vr (A se așeza sau) a pleca mai departe. 5 vrp (Îvr) A se separa. 6 vrp (Îvr) A se înstrăina. 7 vr A-și părăsi familia, locul de naștere etc. 8 vr A se stabili în altă parte. 9 vr (Fig) A se înstrăina de o idee. 10 vr A se distanța (de un anumit punct fix, de cineva sau de ceva). 11 vt A lăsa o anumită distanță. 12 vt A fi la o distanță de... 13 vt (C.i. părți mobile ale corpului omenesc) A îndepărta de trunchi. 14 vt A muta în altă parte. 15 vt A ține pe cineva la distanță. 16 vt (C.i. ființe) A alunga dintr-un loc Si: a izgoni. 17 vt A demite dintr-o funcție. 18 vt (Îvr) A exila. 19 vt (C.i. neajunsuri, primejdii, abuzuri) A face să dispară. 20-21 vtr A (se) feri de ceva. 22 vt A cruța. 23 vr A se abate (de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de la subiect etc.). 24 vr (Rar) A se debarasa. 25 vr (Îvr) A se revărsa.

DEPĂRTÁ, depărtez, vb. I. 1. Refl. A mări distanța față de locul unde se află cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se așeza sau a pleca (mai) departe. ♦ Fig. A se înstrăina de cineva sau de ceva. 2. Tranz. A duce, a muta ceva mai departe, a distanța de ceva; a trimite sau a ține pe cineva departe. ♦ Fig. A înlătura pe cineva de undeva, a izgoni, a alunga. 3. Refl. A se abate, a devia (de la subiect). – Din departe.

DEPĂRTÁ, depărtez, vb. I. 1. Refl. A mări distanța față de locul unde se află cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se așeza sau a pleca (mai) departe. ♦ Fig. A se înstrăina de cineva sau de ceva. 2. Tranz. A duce, a muta ceva mai departe, a distanța de ceva; a trimite sau a ține pe cineva departe. ♦ Fig. A înlătura pe cineva de undeva, a izgoni, a alunga. 3. Refl. A se abate, a devia (de la subiect). – Din departe.

DEPĂRTÁ, depărtez, vb. I. (Uneori în concurență cu îndepărta) 1. Refl. A se duce din apropierea unei ființe sau a unui lucru, a pleca în altă parte. Oamenii se depărtau cîte unul. CAMILAR, N. I 40. Acuma s-a depărtat și mai tare, cu scaunul lui, de colțul mesei. SADOVEANU, P. M. 230. Se uită la el cu milă și parcă nu se îndura să se depărteze de dînsul. ISPIRESCU, L. 15. Biata fată... pornește în toată lumea, depărtîndu-se de casa părințască fără nici o nădejde de întoarcere! CREANGĂ, P. 286. ♦ A se înstrăina de cineva sau de ceva, a părăsi (pe cineva sau ceva). Neputința de a înțelege ce se petrece în sufletul și în corpul acelei ființe care se depărta de el, îl chinuia amar, pînă la disperare. BART, E. 216. 2. Tranz. A duce, a muta, a pune în altă parte; a ține pe cineva departe. Lopătarii depărtaseră corabia de uscat. ISPIRESCU, L. 24. De-aș putea să-i depărtez pe toți de-acasă. ALECSANDRI, T. I 216. ♦ A înlătura (dintr-o situație, dintr-o funcție sau o poziție oarecare); a alunga, a goni, a izgoni. Mi-a spus că-i pare rău că trebuie să mă depărteze din casa lui. GALACTION, O. I 77. Din locașul fericirii Pentru ce m-ai depărtat? ALECSANDRI, P. II 98. Brazii că se legănau... Dar voi ce vă legănați? Sau vreți cuibul să-mi stricați, De-aici să mă depărtați? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. ◊ Fig. Putea ca să și-l închipuiască altfel de cum îl cunoscusesănătos în orice clipădepărtînd însuși gîndul că un om ca el ar putea să se îmbolnăvească? MACEDONSKI, O. III 21. 3. Refl. A se abate, a devia. Dar ia, să nu ne depărtăm cu vorba și să încep a depăna firul poveștii. CREANGĂ, P. 184.

depărtà v. a pune sau a duce departe: depărtați pe copii dela foc.

depărtéz v. tr. (d. departe). Pun (duc) departe: a depărta scaunu de masă. Scot, înlătur: a depărta un funcționar dintr’o funcțiune. V. refl. Mă duc departe, mă despart: depărtează-te de cîne, că mușcă. – Și îndep-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depărtá (a ~) vb., ind. prez. 3 depărteáză

depărtá vb., ind. prez. 1 sg. depărtéz, 3 sg. și pl. depărteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPĂRTÁ vb. 1. v. îndepărta. 2. a (se) dezlipi, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de mine.) 3. v. spația. 4. v. scoate. 5. v. izgoni. 6. a se îndepărta, v. înstrăina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. v. abate.

DEPĂRTA vb. 1. a (se) distanța, a (se) îndepărta. (Se ~ unu de alții; s-a ~ de grupul nostru.) 2. a (se) dezlipi, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de mine.) 3. a distanța, a îndepărta, a rări, a spația, (înv.) a spaționa. (~ literele unui cuvînt.) 4. a elimina a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ petele de pe o haină.) 5. a alunga, a goni, a izgoni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (înv. și pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. și reg.) a întiri, a mîna, a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. și Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. și Ban.) a sprînji, (Transilv. și Maram.) a țipa, (Ban. și Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a rășchira, (fam.) a mătrăși, (fam. fig.) a mătura. (L-a ~ cu violență de la sine.) 6. a se îndepărta, a se instrăina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. a se abate, a devia, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (Ne-am ~ de la subiect.)

A (se) depărta ≠ a (se) apropia

Intrare: depărta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depărta
  • depărtare
  • depărtat
  • depărtatu‑
  • depărtând
  • depărtându‑
singular plural
  • depărtea
  • depărtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depărtez
(să)
  • depărtez
  • depărtam
  • depărtai
  • depărtasem
a II-a (tu)
  • depărtezi
(să)
  • depărtezi
  • depărtai
  • depărtași
  • depărtaseși
a III-a (el, ea)
  • depărtea
(să)
  • depărteze
  • depărta
  • depărtă
  • depărtase
plural I (noi)
  • depărtăm
(să)
  • depărtăm
  • depărtam
  • depărtarăm
  • depărtaserăm
  • depărtasem
a II-a (voi)
  • depărtați
(să)
  • depărtați
  • depărtați
  • depărtarăți
  • depărtaserăți
  • depărtaseți
a III-a (ei, ele)
  • depărtea
(să)
  • depărteze
  • depărtau
  • depărta
  • depărtaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)