3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPĂNĂTOÁRE, depănători, s. f. Dispozitiv pe care sînt așezate sculurile la mașinile care deapănă firul pe mosoare sau pe țevi; (în ind. casnică) unealtă simplă pe care e pus tortul cînd se deapănă; vîrtelniță.

DEPĂNĂTOÁRE ~óri f. 1) Mașină de depănat. 2) Dispozitiv pe care se instalează sculurile (la mașina de depănat). /a depăna + suf. ~ătoare

depănătoare f. unealtă de depănat, vârtelniță.

depănătóare f., pl. orĭ. Vîrtelniță, mașină care ține ața pe care o depenĭ.

DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

depănător1, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) dăp~, (reg) dăpân~ / Pl: ~i, ~oare / E: depăna + -ător] 1 sf Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat. 2 sf (În industria casnică) Vârtelniță. 3 smf Muncitor specializat în depănat. 4 sn Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

DEPĂNĂTÓR1, depănătoare, s. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTÓR2, -OÁRE, depănători, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în depănat.

DEPĂNĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de depănare. /a depăna + suf. ~ător

DEPĂNĂTÓR1 ~oáre n. (la mașina de cusut) Dispozitiv care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. /a depăna + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depănătoáre1 (muncitoare) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre

depănătoáre2 (dispozitiv) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri

depănătoáre (instrument) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri

depănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre

depănătór2 (piesă) s. n., pl. depănătoáre

depănătór (instrument) s. n., pl. depănătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPĂNĂTOÁRE s. (TEXT.) vârtelniță, (pop.) rășchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfârlează. (~ pentru firele de lână.)

DEPĂNĂTOARE s. vîrtelniță, (pop.) rășchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfîrlează. (~ pentru firele de lînă.)

Intrare: depănătoare (dispozitiv)
depănătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănătoare
  • depănătoarea
plural
  • depănători
  • depănătorile
genitiv-dativ singular
  • depănători
  • depănătorii
plural
  • depănători
  • depănătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: depănătoare (persoană)
depănătoare1 (pl. -e) substantiv feminin substantiv neutru
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănătoare
  • depănătoarea
plural
  • depănătoare
  • depănătoarele
genitiv-dativ singular
  • depănătoare
  • depănătoarei
plural
  • depănătoare
  • depănătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: depănător (piesă)
depănător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănător
  • depănătorul
  • depănătoru‑
plural
  • depănătoare
  • depănătoarele
genitiv-dativ singular
  • depănător
  • depănătorului
plural
  • depănătoare
  • depănătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depănătoare (dispozitiv)

  • 1. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: vârtelniță

etimologie:

  • Depăna + sufix -ător.
    surse: DEX '09

depănător, -oare (persoană) depănătoare

  • 1. Muncitor specializat în depănat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Depăna + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

depănător (piesă)

  • 1. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Depăna + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09