18 definiții pentru deochea diochea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A dăuna sănătății, succesului sau bunăstării cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi (2). ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: de-o-.Var.: diocheá vb. I] – Din deochi.

deochea [At: BIBLIA (1688) 147/1 / V: deochi, ~chia, ~oichea, dio~ / P: de-o~ / Pzi: deochi / E: deochi] 1 vt (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2-3 vr A se îmbolnăvi de deochi1 (2-3). 4 vr (D. vreme) A se strica.

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi. ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: -de-o-.Var.: diocheá, vb. I.] – Din deochi.

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea (sau bunăstarea) cuiva printr-o privire rea, invidioasă, mirată (de frumusețea, calitățile, succesul cuiva). Știi, cred că m-a deocheat omul acela. GALAN, Z. R. 97. E un copil minune. Mi-a crescut pe neștiute chiar subt ochi. Doamne, numai să nu mi-l deochi! CAMIL PETRESCU, T. III 392. Ce de mai cavaleri plăcuți se uită la d-voastră... De nu v-ar deochea! ALECSANDRI, T. 309. ◊ Absol. Ochiul ce deoache La el să nu cate. TEODORESCU, P. P. 366. ◊ Refl. S-a oprit în prag și a scuipat ușor într-o parte ca să nu mă deochi. SADOVEANU, N. F. 22. [Baba] lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul! CREANGĂ, P. 76. 2. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită... – Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 30.

A SE DEOCHEÁdeóchi intranz. (în superstiții) A se îmbolnăvi de deochi. [Sil. de-o-chea] /Din deochi

A DEOCHEÁ deóchi tranz. A face să se deoache. [Sil. de-o-chea] /Din deochi

DIOCHEÁ vb. I v. deochea.

deochià v. 1. a fermeca cu privirea: să nu deoachie copilașul CR.; 2. fig. a se face mai rău: s’a deochiat vremea CR. [V. deochiu].

deóchĭ, a -cheá v. tr. (de și ochĭ.Deóchĭ, deochĭ, deoáche, deochém, deocheáțĭ, deoáche; deocheám; deocheáĭ, -cheáșĭ, -ché; să deoáche; deochind). Farmec, îmbolnăvesc, fac să decadă aruncînd o privire rea, invidioasă, de mirare ș.a.: nu te uita așa mult la copil să nu-l deochĭ! V. refl. Mă îmbolnăvesc, încep să decad din cauza deochĭuluĭ. Fig. Mă compromit, perd prestigiu. Fac regrese, merg spre răŭ: timpu se deoache. – În vest a 2-chĭa. În Mold. sud dióchĭ, diochét, a diocheá, în nord a dioché. Cp. cu trunchez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deocheá (a ~) (de-o-chea) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. deóchi, 3 deoáche, 1 pl. deochém, 2 pl. deocheáți; conj. prez. 1 și 2 sg. să deóchi, 3 să deoáche; ger. deochínd; part. deocheát

deocheá vb. (sil. de-o-chea), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. deóchi, 3 sg. și pl. deoáche, 1 pl. deochém, 2 pl. deocheáți; ger. deochínd; part. deocheát

deochiu, deoache 3 conj., -chiam 1 imp., -chiat prt., -chiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEOCHEÁ vb. v. invidia, pizmui.

DEOCHEÁ vb. (pop.) a poci, (reg.) a pocita, (reg.) a săgeta, a strica. (Crede că l-a ~ cineva pe copil.)

DEOCHEA vb. (pop.) a poci, (reg.) a pocita, a săgeta, a strica. (Crede că l-a ~ cineva pe copil.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

deocheá, deochi, vb. tranz. – A fermeca cu privirea. – Din deochi (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

Intrare: deochea
  • silabație: de-o-chea info
verb (VT101)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deochea
  • deochere
  • deocheat
  • deocheatu‑
  • deochind
  • deochindu‑
singular plural
  • deoache
  • deocheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deochi
(să)
  • deochi
  • deocheam
  • deocheai
  • deocheasem
a II-a (tu)
  • deochi
(să)
  • deochi
  • deocheai
  • deocheași
  • deocheaseși
a III-a (el, ea)
  • deoache
(să)
  • deoache
  • deochea
  • deoche
  • deochease
plural I (noi)
  • deochem
(să)
  • deochem
  • deocheam
  • deochearăm
  • deocheaserăm
  • deocheasem
a II-a (voi)
  • deocheați
(să)
  • deocheați
  • deocheați
  • deochearăți
  • deocheaserăți
  • deocheaseți
a III-a (ei, ele)
  • deoache
(să)
  • deoache
  • deocheau
  • deochea
  • deocheaseră
verb (VT101)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diochea
  • diochere
  • diocheat
  • diocheatu‑
  • diochind
  • diochindu‑
singular plural
  • dioache
  • diocheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diochi
(să)
  • diochi
  • diocheam
  • diocheai
  • diocheasem
a II-a (tu)
  • diochi
(să)
  • diochi
  • diocheai
  • diocheași
  • diocheaseși
a III-a (el, ea)
  • dioache
(să)
  • dioache
  • diochea
  • dioche
  • diochease
plural I (noi)
  • diochem
(să)
  • diochem
  • diocheam
  • diochearăm
  • diocheaserăm
  • diocheasem
a II-a (voi)
  • diocheați
(să)
  • diocheați
  • diocheați
  • diochearăți
  • diocheaserăți
  • diocheaseți
a III-a (ei, ele)
  • dioache
(să)
  • dioache
  • diocheau
  • diochea
  • diocheaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deochea diochea

  • 1. tranzitiv în superstiții A dăuna sănătății, succesului sau bunăstării cuiva printr-o privire rea sau invidioasă.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Știi, cred că m-a deocheat omul acela. GALAN, Z. R. 97.
      surse: DLRLC
    • E un copil minune. Mi-a crescut pe neștiute chiar subt ochi. Doamne, numai să nu mi-l deochi! CAMIL PETRESCU, T. III 392.
      surse: DLRLC
    • Ce de mai cavaleri plăcuți se uită la d-voastră... De nu v-ar deochea! ALECSANDRI, T. 309.
      surse: DLRLC
    • absolut Ochiul ce deoache La el să nu cate. TEODORESCU, P. P. 366.
      surse: DLRLC
    • reflexiv S-a oprit în prag și a scuipat ușor într-o parte ca să nu mă deochi. SADOVEANU, N. F. 22.
      surse: DLRLC
    • reflexiv [Baba] lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul! CREANGĂ, P. 76.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se îmbolnăvi de deochi.
    surse: DEX '09
    • 2.1. figurat (Despre vreme) A se strica.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strica attach_file un exemplu
      exemple
      • Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită... – Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 30.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • deochi
    surse: DEX '98 DEX '09