2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENUNȚÁRE, denunțări, s. f. Acțiunea de a denunța și rezultatul ei. 1. Desfacere a unui contract sau a unui tratat prin voința unilaterală a uneia dintre părți. 2. Denunț (2).[1]V. denunța.

  1. Denunț nu are sensul 2. — gall

denunțare sf [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 332 / V: (înv) ~nciare, ~nțiare / Pl: ări / E: denunța] 1 Denunț (1-2). 2 Pâră. 3 Comunicare oficială prin care se anunță faptul că un contract (sau un act) nu mai este în vigoare. 4 Reziliere unilaterală a unui contract.

DENUNȚÁRE, denunțări, s. f. Acțiunea de a denunța și rezultatul ei. 1. Desfacere a unui contract sau a unui tratat prin manifestarea de voință unilaterală a uneia dintre părți. 2. Denunț (2).[1]V. denunța.

  1. Denunț nu are sensul 2. — gall

DENUNȚÁRE, denunțări, s. f. Acțiunea de a denunța. 1. Denunț, delațiune. Pînă la denunțare, nu mai eram decît complicele asasinului. CAMIL PETRESCU, T. I 332. 2. Anunțare a încetării sau ruperii unui contract, unei convenții, unui pact etc. Plata drepturilor cuvenite angajatului se va face în ziua denunțării contractului de muncă. COD. M. 22.

DENUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a denunța; denunț. [< denunța].

DENUNȚÁ, denunț, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni; a face un denunț. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. – Din fr. dénoncer, lat. denuntiare.

denunța vt [At: I. D. GHICA, ap. CADE / V: (înv) ~nțiá / Pzi: ~únț, (înv) ~țéz / E: fr dénoncer, lat denuntio, -are] 1 A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni. 2 (Pex) A pârî. 3 A comunica faptul că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare. 4 A rezilia unilateral un contract.

DENUNȚÁ, denunț, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni, a face un denunț. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. – Din fr. dénoncer, lat. denuntiare.

DENUNȚÁ, denúnț, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvîrșirea unei infracțiuni; a semnala o vinovăție, o abatere. Făceam scrisori, denunțam infamii, îmi îndeplineam conștiincios rolul impus de dînsa. IBRĂILEANU, A. 179. ◊ Refl. Dacă nu te denunți singur, te denunț eu. DEMETRIUS, C. 68. ♦ A pîrî. Popescu ne denunță căpitanului... că susținem o absurditate. CAMIL PETRESCU, U. N. 328. 2. (Jur.) A comunica că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare, a rezilia unilateral un contract. În 1885 Romînia denunță convenția comercială cu Austro-Ungaria. IST. R.P.R. 415.

DENUNȚÁ vb. I. tr. 1. A semnala unei autorități comiterea unei infracțiuni; a pârî. 2. A declara nul, nevalabil, expirat (un tratat, un act etc.). 3. A indica, a demonstra. [P.i. denúnț. / < lat. denuntiare, cf. fr. dénoncer].

DENUNȚÁ vb. tr. 1. a face un denunț. ◊ (fam.) a pârî. 2. a declara nul, expirat (un tratat, un contract etc.). 3. a indica, a demonstra. (< lat. denuntiare, fr. dénoncer)

A DENUNȚÁ denúnț tranz. 1) (persoane) A învinui printr-un denunț; a pârî; a declara. 2) (tratate, acte etc.) A declara în mod unilateral ca încetând de a fi în vigoare. /<fr. dénoncer, lat. denuntiare

denunțà v. 1. a declara, a face cunoscut: a denunța răsboiu; a denunța un tractat de comerț, a declara că încetează de a fi în vigoare; 2. a semnala autorității, justiției: a denunța pe un criminal.

*2) denúnț, a -á v. tr. (lat. de-nuntiare; fr. dénoncer; V. a-nunț). Declar, pîrăsc, anunț o faptă rea uneĭ autoritățĭ orĭ alt-cuĭva: a denunța un criminal. Denunț un tratat, o convențiune, declar că încetează de a maĭ fi în vigoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

denunțáre s. f., g.-d. art. denunțắrii; pl. denunțắri

denunțáre s. f., g.-d. art. denunțării; pl. denunțări

denunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 denúnță

denunțá vb., ind. prez.1 sg. denúnț, 3 sg. și pl. denúnță


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DENUNȚARE s. denunț, (livr.) delațiune, (pop.) pîră, (înv.) sicofantie, (fam. fig.) turnare. (~ adresată justiției.)

arată toate definițiile

Intrare: denunțare
denunțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denunțare
  • denunțarea
plural
  • denunțări
  • denunțările
genitiv-dativ singular
  • denunțări
  • denunțării
plural
  • denunțări
  • denunțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: denunța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denunța
  • denunțare
  • denunțat
  • denunțatu‑
  • denunțând
  • denunțându‑
singular plural
  • denunță
  • denunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denu
(să)
  • denu
  • denunțam
  • denunțai
  • denunțasem
a II-a (tu)
  • denunți
(să)
  • denunți
  • denunțai
  • denunțași
  • denunțaseși
a III-a (el, ea)
  • denunță
(să)
  • denunțe
  • denunța
  • denunță
  • denunțase
plural I (noi)
  • denunțăm
(să)
  • denunțăm
  • denunțam
  • denunțarăm
  • denunțaserăm
  • denunțasem
a II-a (voi)
  • denunțați
(să)
  • denunțați
  • denunțați
  • denunțarăți
  • denunțaserăți
  • denunțaseți
a III-a (ei, ele)
  • denunță
(să)
  • denunțe
  • denunțau
  • denunța
  • denunțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

denunțare

  • 1. Acțiunea de a denunța și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Desfacere a unui contract sau a unui tratat prin voința unilaterală a uneia dintre părți.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Plata drepturilor cuvenite angajatului se va face în ziua denunțării contractului de muncă. COD. M. 22.
        surse: DLRLC
    • 1.2. .
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: delațiune denunț attach_file un exemplu
      exemple
      • Pînă la denunțare, nu mai eram decît complicele asasinului. CAMIL PETRESCU, T. I 332.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi denunța
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

denunța

  • 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni; a face un denunț.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Făceam scrisori, denunțam infamii, îmi îndeplineam conștiincios rolul impus de dînsa. IBRĂILEANU, A. 179.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Dacă nu te denunți singur, te denunț eu. DEMETRIUS, C. 68.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Popescu ne denunță căpitanului... că susținem o absurditate. CAMIL PETRESCU, U. N. 328.
        surse: DLRLC
  • 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • În 1885 Romînia denunță convenția comercială cu Austro-Ungaria. IST. R.P.R. 415.
      surse: DLRLC

etimologie: