* DENUNȚA (-unț) I. vb. tr. 1 A arăta, a pîrî pe cineva ca vinovat ¶ 2 Ⓕ A da de gol, a da pe față: îi denunță poporului... ca exploatatori ai muncii (I.-GH.) ¶ 3 ~ un tratat, un armistițiu, a face cunoscut că tratatul, armistițiul a luat sfîrșit. II. vb. refl. A se arăta, a se declara singur ca vinovat de o faptă [fr. dénouncer].