2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dentíst, ~ă smf, a [At: (a. 1826) BV. III, 603 / V: dan~, dandíst / Pl: ~iști, ~e / E: fr dentiste, ger Dentist] 1-2 (Medic) specializat in dentistică Si: stomatolog.

DENTÍST, -Ă, dentiști, -ste, s. m. și f. Medic specializat în dentistică; stomatolog. – Din fr. dentiste, germ. Dentist.

DENTÍST, -Ă, dentiști, -ste, s. m. și f., adj. (Medic) specializat în dentistică; stomatolog. – Din fr. dentiste, germ. Dentist.

DENTÍST, -Ă, dentiști, -ste, s. m. și f. Medic specializat în tratamentul bolilor de dinți; stomatolog. Îi zvîrle un ziar lui Sofron, să-i treacă timpul mai ușor, ca un client în sala de așteptare a dentiștilor. C. PETRESCU, Î. II 232.

DENTÍST, -Ă adj., s.m. și f. Specialist (medic, tehnician) în tratarea bolilor de dinți; stomatolog. [Var. dantist, -ă s.m.f. / < fr. dentiste, cf. germ. Dentist, it. dentista].

DENTÍST, -Ă s. m. f. medic specialist în stomatologie. (< fr. dentiste, germ. Dentist)

DENTÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Medic specializat în boli de dinți; stomatolog. /<fr. dentiste

dentist m. chirurg care curăță, vindecă sau scoate dinți.

*dentíst, -ă s. (fr. dentiste; it. dentista). Medic de dințĭ.

dantist, ~ă a, smf vz dentist

DANTÍST, -Ă s.m. și f. v. dentist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dentíst s. m., pl. dentíști

dentíst adj. m., s. m., pl. dentíști; f. sg. dentístă, pl. dentíste

!dentístă s. f., g.-d. art. dentístei; pl. dentíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DENTÍST s. (MED.) stomatolog.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a rămâne afiș / bujbe / ca la dentist / cu gura căscată / mască / tablou expr. a fi uluit, a rămâne uimit / uluit.

Intrare: dentist (adj.)
dentist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dentist
  • dentist
  • dentistul
  • dentistul
  • dentistu‑
  • dentistu‑
  • dentistă
  • dentistă
  • dentista
  • dentista
plural
  • dentiști
  • dentiști
  • dentiștii
  • dentiștii
  • dentiste
  • dentiste
  • dentistele
  • dentistele
genitiv-dativ singular
  • dentist
  • dentist
  • dentistului
  • dentistului
  • dentiste
  • dentiste
  • dentistei
  • dentistei
plural
  • dentiști
  • dentiști
  • dentiștilor
  • dentiștilor
  • dentiste
  • dentiste
  • dentistelor
  • dentistelor
vocativ singular
plural
Intrare: dentist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dentist
  • dentistul
  • dentistu‑
plural
  • dentiști
  • dentiștii
genitiv-dativ singular
  • dentist
  • dentistului
plural
  • dentiști
  • dentiștilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dantist
  • dantistul
  • dantistu‑
plural
  • dantiști
  • dantiștii
genitiv-dativ singular
  • dantist
  • dantistului
plural
  • dantiști
  • dantiștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)