18 definiții pentru dentiție dentițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENTÍȚIE, dentiții, s. f. Totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. Dentiție de carnivor. ♦ Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. Dentiție întârziată.Dentiție de lapte = dentiție formată din 20 de dinți, care apare, la copii, între 6 luni și 3 ani. Dentiție definitivă = dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari și 12 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt așezați dinții în gură. [Var.: dentițiúne s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis.[1] corectată

  1. Eroare în definiție (inclusiv în edițiile anterioare): 4 premolari și 16 molari. — gall

dentiție sf [At: RALEA, E. O. 73 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr dentition, lat dentitio, -onis] 1 Totalitate a dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. 2 Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. 3 (Îs) ~ de lapte Dentiție formată din 20 de dinți care apare, la copii, între 6 luni și 3 ani. 4 (Îs) ~ definitivă Dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari și 16 molari, care apare începând de la 6-7 ani. 5 Mod în care sunt așezați dinții.

DENTÍȚIE, dentiții, s. f. Totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. Dentiție de carnivor. ♦ Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. Dentiție întârziată.Dentiție de lapte = dentiție formată din 20 de dinți, care apare, la copii, între 6 luni și 3 ani. Dentiție definitivă = dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari și 12 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt așezați dinții. [Var.: dentițiúne s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis. corectată

DENTÍȚIE, dentiții, s. f. (Fiziol.; Med.) Procesul de formare și de apariție a dinților la copii (împreună cu fenomenele secundare pe care le provoacă în organism). Dentiție întîrziată. ♦ Sistem dentar. Dentiția carnivorelor.

DENTÍȚIE s.f. Formarea și apariția dinților la copii. ♦ Modul în care sunt așezați dinții; totalitatea dinților. [Gen. -iei, var. dentițiune s.f. / cf. fr. dentition, lat. dentitio].

DENTÍȚIE s. f. 1. formare și apariție a dinților. 2. totalitatea dinților mamiferelor. 3. modul în care sunt așezați dinții în gură; dantură (1). (< fr. dentition, lat. dentitio)

DENTÍȚIE f. 1) (la copii și la puii de mamifere) Proces de formare și de apariție a dinților. 2) Totalitate a dinților (din gură); sistem dentar; dantură. 3) Fel în care sunt aranjați dinții pe maxilar; dantură. [Art. dentiția; G.-D. dentiției; Sil. -ți-e] /<fr. dentition, lat. dentitio, ~onis

DENTIȚIÚNE s. f. v. dentiție.

DENTIȚIÚNE s. f. v. dentiție.

dentițiune f. formarea și ieșirea naturală a dinților.

*dentițiúne f. (lat. dentitio, -ónis). Ieșirea naturală a dinților. Totalitatea dinților, dentură: dentițiunea copiilor se schimbă începînd de la șapte anĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dentíție (-ți-e) s. f., art. dentíția (-ți-a), g.-d. art. dentíției; pl. dentíții, art. dentíțiile (-ți-i-)

dentíție s. f. (sil. -ți-e), art. dentíția (sil. -ți-a), g. -d. art. dentíției; pl. dentíții, art. dentíțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DENTÍȚIE s. dantură. (Are o ~ perfectă.)

DENTIȚIE s. dantură. (Are o ~ perfectă.)

Intrare: dentiție
dentiție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dentiție
  • dentiția
plural
  • dentiții
  • dentițiile
genitiv-dativ singular
  • dentiții
  • dentiției
plural
  • dentiții
  • dentițiilor
vocativ singular
plural
dentițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dentițiune
  • dentițiunea
plural
  • dentițiuni
  • dentițiunile
genitiv-dativ singular
  • dentițiuni
  • dentițiunii
plural
  • dentițiuni
  • dentițiunilor
vocativ singular
plural

dentiție dentițiune

  • 1. Totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Dentiție de carnivor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Dentiție întârziată.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.1.1. Dentiție de lapte = dentiție formată din 20 de dinți, care apare, la copii, între 6 luni și 3 ani.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.2. Dentiție definitivă = dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari și 12 molari, care apare începând de la 6-7 ani.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Modul în care sunt așezați dinții în gură.
      surse: DEX '09 DN sinonime: dantură

etimologie: