2 intrări

4 definiții

denominá vt [At: DA ms / Pzi: ~néz / E: lat denomino, -are] (Frm; nob) A denumi.

denominá vb., ind. prez.1 sg. denominéz, 3 sg. și pl. denomineáză

DENOMINÁ vb. I. tr. A denumi. [< it. denominare].

DENOMINÁ vb. tr. a denumi. (< it. denominare)

Intrare: denominare
denominare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denominare denominarea
plural denominări denominările
genitiv-dativ singular denominări denominării
plural denominări denominărilor
vocativ singular
plural
denominat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denominat denominatul denomina denominata
plural denominați denominații denominate denominatele
genitiv-dativ singular denominat denominatului denominate denominatei
plural denominați denominaților denominate denominatelor
vocativ singular
plural
Intrare: denomina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) denomina denominare denominat denominând singular plural
denominea denominați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) denominez (să) denominez denominam denominai denominasem
a II-a (tu) denominezi (să) denominezi denominai denominași denominaseși
a III-a (el, ea) denominea (să) denomineze denomina denomină denominase
plural I (noi) denominăm (să) denominăm denominam denominarăm denominaserăm, denominasem*
a II-a (voi) denominați (să) denominați denominați denominarăți denominaserăți, denominaseți*
a III-a (ei, ele) denominea (să) denomineze denominau denomina denominaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)