3 definiții pentru denominare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DENOMINA vb. I. tr. A denumi. [< it. denominare].
DENOMINA vb. tr. a denumi. (< it. denominare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
denomina vb., ind. prez.1 sg. denominez, 3 sg. și pl. denominează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: denominare
denominare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
denominat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)