3 definiții pentru denominare
Explicative DEX
DENOMINA vb. I. tr. A denumi. [< it. denominare].
DENOMINA vb. tr. a denumi. (< it. denominare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
denomina vb., ind. prez.1 sg. denominez, 3 sg. și pl. denominează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: denominare
denominare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
denominat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)