4 definiții pentru denomina

denomina vt [At: DA ms / Pzi: ~néz / E: lat denomino, -are] (Frm; nob) A denumi.

DENOMINÁ vb. I. tr. A denumi. [< it. denominare].

DENOMINÁ vb. tr. a denumi. (< it. denominare)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

denominá vb., ind. prez.1 sg. denominéz, 3 sg. și pl. denomineáză

Intrare: denomina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denomina
  • denominare
  • denominat
  • denominatu‑
  • denominând
  • denominându‑
singular plural
  • denominea
  • denominați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denominez
(să)
  • denominez
  • denominam
  • denominai
  • denominasem
a II-a (tu)
  • denominezi
(să)
  • denominezi
  • denominai
  • denominași
  • denominaseși
a III-a (el, ea)
  • denominea
(să)
  • denomineze
  • denomina
  • denomină
  • denominase
plural I (noi)
  • denominăm
(să)
  • denominăm
  • denominam
  • denominarăm
  • denominaserăm
  • denominasem
a II-a (voi)
  • denominați
(să)
  • denominați
  • denominați
  • denominarăți
  • denominaserăți
  • denominaseți
a III-a (ei, ele)
  • denominea
(să)
  • denomineze
  • denominau
  • denomina
  • denominaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)