2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENOMINALIZÁRE, denominalizări, s. f. Acțiunea de a (se) denominaliza și rezultatul ei; reducere a valorii nominale a semnelor bănești. – V. denominaliza.

DENOMINALIZÁRE, denominalizări, s. f. Acțiunea de a (se) denominaliza și rezultatul ei; reducere a valorii nominale a semnelor bănești. – V. denominaliza.

denominalizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: denominaliza] Reducere a valorii nominale a semnelor bănești.

DENOMINALIZÁRE s.f. (Fin.) Acțiunea de a (se) denominaliza și rezultatul ei; reducere a valorii nominale a semnelor bănești, efectuată în perioada de accentuată depreciere a acestora. [< denominaliza].

DENOMINALIZÁRE f. ec. Operație de reducere a valorilor nominale a semnelor bănești, efectuată în perioadele critice. /v. a se denominaliza

DENOMINALIZÁ, pers. 3 denominalizează, vb. I. Refl. (Despre semnele bănești) A se reduce valoarea nominală. – Pref. de- + nominaliza.

denominaliza vr [At: DEX / Pzi: 3 ~zea / E: de4 + nominaliza] (D. semnele bănești) A-și reduce valoarea nominală. corectată

DENOMINALIZÁ, pers. 3 denominalizează, vb. I. Refl. (Despre semnele bănești) A se reduce valoarea nominală. – De4 + nominaliza.

DENOMINALIZÁ vb. I. refl. (Despre semne bănești) A se reduce valoarea nominală. [< fr. dénominaliser].

DENOMINALIZÁ vb. refl., tr. (despre semne bănești) a(-și) reduce valoarea nominală. (< fr. dénominaliser)

A SE DENOMINALIZÁ pers. 3 ~eáza intranz. (despre însemne bănești) A se reduce valoarea nominală. /de + a nominaliza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

denominalizáre s. f., g.-d. art. denominalizắrii; pl. denominalizắri

denominalizáre s. f., g.-d. art. denominalizării; pl. denominalizări

denominalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 denominalizeáză

denominalizá vb., ind. prez. 3 sg. denominalizeáză

Intrare: denominalizare
denominalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denominalizare
  • denominalizarea
plural
  • denominalizări
  • denominalizările
genitiv-dativ singular
  • denominalizări
  • denominalizării
plural
  • denominalizări
  • denominalizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: denominaliza
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denominaliza
  • denominalizare
  • denominalizat
  • denominalizatu‑
  • denominalizând
  • denominalizându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • denominalizea
(să)
  • denominalizeze
  • denominaliza
  • denominaliză
  • denominalizase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • denominalizea
(să)
  • denominalizeze
  • denominalizau
  • denominaliza
  • denominalizaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

denominalizare

  • 1. Acțiunea de a (se) denominaliza și rezultatul ei; reducere a valorii nominale a semnelor bănești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi denominaliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

denominaliza

  • 1. (Despre semnele bănești) A se reduce valoarea nominală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Prefix de- + nominaliza.
    surse: DEX '09