2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENIVELÁRE, denivelări, s. f. Acțiunea de a denivela și rezultatul ei. ♦ Diferență de nivel între două unități morfologice limitrofe. ♦ Accident de teren ridicat sau coborât pe o suprafață relativ plană. – V. denivela.

DENIVELÁRE, denivelări, s. f. Acțiunea de a denivela și rezultatul ei. ♦ Diferență de nivel între două unități morfologice limitrofe. ♦ Accident de teren ridicat sau coborât pe o suprafață relativ plană. – V. denivela.

denivelare sf [At: PREV. ACCID. 17 / Pl: ~lări / E: denivela] 1 Pierdere a netezimii, a nivelării prin formarea de gropi și de ridicături Si: denivelat1 (1). 2 Diferență de nivel între două unități morfologice limitrofe. 3 Accident de teren ridicat sau coborât pe o suprafață relativ plană. 4 (Met) Trecere a unei mase atmosferice de la un potențial gravitațional mai mic la altul mai mare Si: denivelat1 (2).

DENIVELÁRE, denivelări, s. f. Faptul de a se denivela; schimbarea nivelului egal.

DENIVELÁRE s.f. Acțiunea de a (se) denivela și rezultatul ei; diferență de nivel; accident de teren. [< denivela].

DENIVELÁRE s. f. acțiunea de a se denivela. ◊ diferență de nivel. ◊ accident de teren într-o suprafață relativ plană. (< denivela)

denivelare f. Geol. diferența de nivel a scoarței pământești.

DENIVELÁ, denivelez, vb. I. Refl. (Despre un teren, un pavaj, un drum etc.) A-și pierde netezimea, nivelarea, prin formarea de gropi și de ridicături. – Din fr. déniveler.

DENIVELÁ, denivelez, vb. I. Refl. (Despre un teren, un pavaj, un drum etc.) A-și pierde netezimea, nivelarea, prin formarea de gropi și de ridicături. – Din fr. déniveler.

denivela vr [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: fr déniveler] (D. un teren, un pavaj, un drum etc.) A-și pierde netezimea, nivelarea prin formarea de gropi și de ridicături.

DENIVELÁ, denivelez, vb. I. Refl. (Despre un teren, o pardoseală, un pavaj etc.) A-și schimba nivelul egal prin formarea de gropi și ridicături.

DENIVELÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre terenuri) A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea, nivelarea. 2. (Despre suprafața unei ape) A-și modifica nivelul. [< fr. déniveler].

DENIVELÁ vb. refl. 1. (despre terenuri, drumuri) a-și pierde netezimea, nivelarea. 2. (despre suprafața unei ape) a-și modifica nivelul. (< fr. déniveler)

A SE DENIVELÁ se ~eáză intranz. (despre șosele, pavaje, terenuri etc.) A-și pierde netezimea prin formare de gropi și de ridicături; a deveni hopuros. /<fr. déniveler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deniveláre s. f., g.-d. art. denivelắrii; pl. denivelắri

deniveláre s. f. → nivelare

denivelá (a ~) vb., ind. prez. 3 deniveleáză

denivelá vb., ind. prez. 1 sg. deniveléz, 3 sg. și pl. deniveleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DENIVELÁRE s. v. accident.

A se denivela ≠ a se nivela


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

denivelări tectonice expr. (glum.) 1. sâni. 2. fese.

Intrare: denivelare
denivelare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denivelare
  • denivelarea
plural
  • denivelări
  • denivelările
genitiv-dativ singular
  • denivelări
  • denivelării
plural
  • denivelări
  • denivelărilor
vocativ singular
plural
Intrare: denivela
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denivela
  • denivelare
  • denivelat
  • denivelatu‑
  • denivelând
  • denivelându‑
singular plural
  • denivelea
  • denivelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denivelez
(să)
  • denivelez
  • denivelam
  • denivelai
  • denivelasem
a II-a (tu)
  • denivelezi
(să)
  • denivelezi
  • denivelai
  • denivelași
  • denivelaseși
a III-a (el, ea)
  • denivelea
(să)
  • deniveleze
  • denivela
  • denivelă
  • denivelase
plural I (noi)
  • denivelăm
(să)
  • denivelăm
  • denivelam
  • denivelarăm
  • denivelaserăm
  • denivelasem
a II-a (voi)
  • denivelați
(să)
  • denivelați
  • denivelați
  • denivelarăți
  • denivelaserăți
  • denivelaseți
a III-a (ei, ele)
  • denivelea
(să)
  • deniveleze
  • denivelau
  • denivela
  • denivelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

denivelare

  • 1. Acțiunea de a denivela și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Diferență de nivel între două unități morfologice limitrofe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Accident de teren ridicat sau coborât pe o suprafață relativ plană.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: accident (diverse)

etimologie:

  • vezi denivela
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

denivela

  • 1. (Despre un teren, un pavaj, un drum etc.) A-și pierde netezimea, nivelarea, prin formarea de gropi și de ridicături.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: nivela
  • 2. (Despre suprafața unei ape) A-și modifica nivelul.
    surse: DN

etimologie: