2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

denia vt [At: BARBU, I. 273 / Pzi: ~iéz / E: fr daigner] (Frr) A binevoi.

DÉNIE, denii, s. f. (În ritualul creștin ortodox) 1. Serviciu divin compus din vecernie, utrenie și ceasul întâi, în perioada Postului Mare, mai ales în Săptămâna Patimilor. 2. Priveghere. – Din sl. [bu]dĕnije, sb. denije.

dénie sf [At: (a. 1675) GCR I, 225/35 / V: (înv) bd~ / Pl: ~ii / E: vsl денѥ] 1 (În ritualul creștin ortodox) Slujbă religioasă care se face seara în fiecare zi a săptămânii dinaintea Paștilor Si: priveghere. 2 (Înv) Serviciu religios care se oficiază seara sau noaptea, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau biserică Si: priveghere. 3 (Înv; pex) Reculegere și meditație religioasă însoțită de rugăciuni. 4 (Îpp) Slujbă religioasă de seară sau de noapte pentru bolnavi, pentru morți sau în unele perioade de post. 5 (Reg) Panihida. 6 (Reg) Rugăciune care se face în seara dinaintea hramului unei biserici. 7 (Trs; pgn) Rugăciune. 8 (Înv) Privațiune de la plăcerile lumești.

DÉNIE, denii, s. f. (În ritualul creștin ortodox) Slujbă religioasă de seară în fiecare zi a săptămânii dinaintea Paștilor. – Din sl. [bŭ]dĕnije, scr. denije.

DÉNIE, denii, s. f. (În ritualul creștin ortodox) Slujbă religioasă făcută în serile ultimei săptămîni dinaintea paștilor. În săptămîna mare... ieșea de la denii o dată [cu ea], petrecînd-o pîn-acasă. CONTEMPORANUL, VII 485.

DÉNIE ~i f. Slujbă religioasă de seară (în săptămâna de dinaintea Paștilor). [Art. denia; G.-D. deniei; Sil. -ni-e] /<sl. budĕnije

dènie f. priveghiere însoțită de post (în ajunul unei sărbători mari). [Vechiu-rom. bdenie = slav. BŬDENIĬA, veghiere].

dénie și (vechĭ) bdénie f. (vsl. bŭdeniĭe, priveghere, d. bŭdĕți, a veghea; bg. sîrb. deniĭe, rus. bdĕnie). Serviciŭ divin făcut noaptea (la ortodocșĭ Mercurea și Vinerea din săptămîna a cincea a postuluĭ mare și în toate serile din săptămîna patimilor). Se poate zice și priveghere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dénie (-ni-e) s. f., art. dénia (-ni-a), g.-d. art. déniei; pl. dénii, art. déniile (-ni-i-)

dénie s. f. (sil. -ni-e), art. dénia (sil. -ni-a), g.-d. art. déniei; pl. dénii, art. déniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÉNIE s. (BIS.) (prin Transilv.) rugă. (~ din Vinerea Mare.)

DENIE s. (BIS.) (prin Transilv.) rugă. (~ din vinerea mare.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dénie (dénii), s. f. – Serviciu religios nocturn. Se spune astăzi aproape exclusiv despre slujba din Săptămîna Mare. – Var. (înv.) bdenie. Sl. bŭdĕnije „veghe” (Cihac, II, 94; Tiktin), cf. sb. denije.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

dénie, denii s. f. Slujbă a utreniei oficiată în ajunul zilei respective, seara sau în prima parte a nopții. Specifice postului Paștilor, deniile se săvârșeșc miercurea și vinerea din săptămâna a cincea a postului și în fiecare zi din săpătămâna patimilor. O rânduială deosebită o au deniile de joi seara, când se citesc cele 12 evanghelii, și vineri seara, când se cântă Prohodul, care este de fapt slujba înmormântării Domnului Hristos, și se desfășoară procesiunea înconjurării bis. de către cler și credincioși cu sfântul epitaf. – Din scr. denije.

Intrare: denia
denia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: denie
  • silabație: de-ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denie
  • denia
plural
  • denii
  • deniile
genitiv-dativ singular
  • denii
  • deniei
plural
  • denii
  • deniilor
vocativ singular
plural

denie

  • comentariu În ritualul creștin ortodox.
    surse: DEX '09
  • 1. Serviciu divin compus din vecernie, utrenie și ceasul întâi, în perioada Postului Mare, mai ales în Săptămâna Patimilor.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În săptămîna mare... ieșea de la denii o dată [cu ea], petrecînd-o pîn-acasă. CONTEMPORANUL, VII 485.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09

etimologie: