14 definiții pentru denatura desnatura desnătura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENATURÁ, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. – Din fr. dénaturer.

DENATURÁ, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. – Din fr. dénaturer.

denatura vt(a) [At: HELIADE, PARALELISM I, 49/7 / V: (înv) desn~, desnă~ / Pzi: ~rez / E: fr dénaturer] 1 A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. 2 (Fig) A schimba (intenționat) înțelesul normal sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc. Si: a deforma (2), a altera (9-10), a falsifica.

DENATURÁ, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (adesea intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, idei, fapte etc.; a deforma, a altera, a falsifica. A separa în mod rigid analiza ideilor și a imaginilor într-o operă literară înseamnă a denatura... principiile esteticii științifice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 3/6. Îmi veți ierta numai o mică pledare pentru nația mea, fără însă să credeți că aș denatura faptele. KOGĂLNICEANU, S. A. 64. 2. (Ind.) A adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină spre a-l face impropriu pentru destinația inițială. A denatura petrolul.

DENATURÁ vb. I. tr. A schimba intenționat natura, caracterele distinctive ale unui lucru. ♦ (Fig.) A schimba caracterul unui lucru; a altera; a deforma. [< fr. dénaturer, it. lat. denaturare].

DENATURÁ vb. tr. 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înțelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină, făcându-l impropriu destinației inițiale. (< fr. dénaturer)

A DENATURÁ ~éz tranz. 1) (substanțe, produse) A amesteca cu substanțe străine, modificându-i natura; a falsifica. 2) fig. (sensul unor cuvinte, conținutul unor idei etc.) A schimba în mod intenționat (mai ales în scopuri necinstite); a răstălmăci. /<fr. dénaturer

denaturà v. 1. a schimba natura: nu denaturați cugetarea mea; 2. a lipsi de sentimentele naturale; ambițiunea denaturează inima.

*denaturéz v. tr. (de- și natură; fr. dénaturer). Schimb constituțiunea naturală a unuĭ lucru, de ex., amestecînd în spirt o substanță care-l face impropriŭ consumațiuniĭ (de a fi băut). Fig. Falsific: a denatura o informațiune. Corpu, stric, înrăĭesc: politica denaturează caracteru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

denaturá (a ~) vb., ind. prez. 3 denatureáză

denaturá vb., ind. prez. 1 sg. denaturéz, 3 sg. și pl. denatureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DENATURÁ vb. 1. v. stâlci. 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)

DENATURA vb. 1. a deforma, a poci, a schimonosi, a scîlcia, a stîlci, a stropși, (fig.) a schingiui. (A ~ pronunțarea cuvintelor.) 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)

Intrare: denatura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denatura
  • denaturare
  • denaturat
  • denaturatu‑
  • denaturând
  • denaturându‑
singular plural
  • denaturea
  • denaturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denaturez
(să)
  • denaturez
  • denaturam
  • denaturai
  • denaturasem
a II-a (tu)
  • denaturezi
(să)
  • denaturezi
  • denaturai
  • denaturași
  • denaturaseși
a III-a (el, ea)
  • denaturea
(să)
  • denatureze
  • denatura
  • denatură
  • denaturase
plural I (noi)
  • denaturăm
(să)
  • denaturăm
  • denaturam
  • denaturarăm
  • denaturaserăm
  • denaturasem
a II-a (voi)
  • denaturați
(să)
  • denaturați
  • denaturați
  • denaturarăți
  • denaturaserăți
  • denaturaseți
a III-a (ei, ele)
  • denaturea
(să)
  • denatureze
  • denaturau
  • denatura
  • denaturaseră
desnatura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desnătura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

denatura desnatura desnătura

  • 1. A schimba (intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: altera deforma falsifica răstălmăci 2 exemple
    exemple
    • A separa în mod rigid analiza ideilor și a imaginilor într-o operă literară înseamnă a denatura... principiile esteticii științifice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 3/6.
      surse: DLRLC
    • Îmi veți ierta numai o mică pledare pentru nația mea, fără însă să credeți că aș denatura faptele. KOGĂLNICEANU, S. A. 64.
      surse: DLRLC
  • 2. A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
    exemple
    • A denatura petrolul.
      surse: DLRLC

etimologie: