2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMORALIZÁT, -Ă, demoralizați, -te, adj. 1. Descurajat, deprimat. 2. (Înv.) Imoral. – V. demoraliza.

DEMORALIZÁT, -Ă, demoralizați, -te, adj. 1. Descurajat, deprimat. 2. (Înv.) Imoral. – V. demoraliza.

demoralizat2, ~ă a [At: GENILIE, G. IX/11 / Pl: ~ați, ~e / E: demoraliza] 1 (Înv) Imoral. 2 Care și-a pierdut curajul și încrederea în sine Si: descurajat, abătut, deprimat (1).

demoralizat1 sn [At: MDA ms / E: demoraliza] 1 (Înv) Corupție (1). 2 Descurajare.

DEMORALIZÁT, -Ă, demoralizați, -te, adj. 1. Care și-a pierdut curajul și încrederea în sine; descurajat, abătut, deprimat. Aceleași hotărîri în fiecare dimineață și aceleași mustrări amarnice în fiecare seară, cînd se ducea să se culce, tîrziu, rupt de osteneală, demoralizat. VLAHUȚĂ, O. A. III 117. 2. (Învechit) Imoral; desfrînat, corupt, decadent. Desprețul cu care îl tratează intrigantul acela de Marțial... mă îndeamnă și mai mult a lua în antipatie pe acest poet servil și demoralizat. ODOBESCU, S. III 31.

DEMORALIZÁ, demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser.

DEMORALIZÁ, demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser.

demoraliza vtr [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) desm~ / Pzi: ~zez / E: fr démoraliser] 1-2 (Înv) A (se) corupe. 3-4 (A face pe cineva să-și piardă sau) a-și pierde încrederea în sine și curajul Si: a (se) descuraja, a (se) deprima.

DEMORALIZÁ, demoralizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să-și piardă încrederea în sine; a descuraja, a deprima. Trebuie să scoți neapărat regimentul III, pe care Solomon și Odobescu l-au demoralizat și destrămat. CAMIL PETRESCU, B. 134. Constatarea acestei stîngăcii în arta conversației îl demoraliză definitiv. C. PETRESCU, C. V. 196. [Boala] m-a demoralizat foarte mult. CARAGIALE, O. VII 209.

DEMORALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) descuraja, a (se) deprima. [Cf. fr. démoraliser].

DEMORALIZÁ vb. tr., refl. a (se) descuraja, a (se) deprima. (< fr. démoraliser)

A DEMORALIZÁ ~éz tranz. A face să se demoralizeze; a descuraja. /<fr. démoraliser

A SE DEMORALIZÁ mă ~éz intranz. A pierde siguranța în forțele proprii; a se descuraja. /<fr. démoraliser

demoralizà v. 1. a face imoral, a corupe; 2. a descuraja: înfrângerile demoralizează oștirea.

*demoralizéz v. tr. (de- și moralizez; fr. démoraliser). Corup obiceĭurile, fac imoral. Descurajez: înfrîngerile l-aŭ demoralizat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demoralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demoralizeáză

demoralizá vb., ind. prez. 1 sg. demoralizéz, 3 sg. și pl. demoralizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMORALIZÁT adj. v. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios.

DEMORALIZÁT adj. v. descurajat.

DEMORALIZAT adj. deprimat, descurajat, (fig.) demobilizat. (Un om ~.)

demoralizat adj. v. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂȚAT. IMORAL. NERUȘINAT. PERVERTIT. STRICAT. VICIOS.

arată toate definițiile

Intrare: demoralizat
demoralizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demoralizat
  • demoralizatul
  • demoralizatu‑
  • demoraliza
  • demoralizata
plural
  • demoralizați
  • demoralizații
  • demoralizate
  • demoralizatele
genitiv-dativ singular
  • demoralizat
  • demoralizatului
  • demoralizate
  • demoralizatei
plural
  • demoralizați
  • demoralizaților
  • demoralizate
  • demoralizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: demoraliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demoraliza
  • demoralizare
  • demoralizat
  • demoralizatu‑
  • demoralizând
  • demoralizându‑
singular plural
  • demoralizea
  • demoralizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demoralizez
(să)
  • demoralizez
  • demoralizam
  • demoralizai
  • demoralizasem
a II-a (tu)
  • demoralizezi
(să)
  • demoralizezi
  • demoralizai
  • demoralizași
  • demoralizaseși
a III-a (el, ea)
  • demoralizea
(să)
  • demoralizeze
  • demoraliza
  • demoraliză
  • demoralizase
plural I (noi)
  • demoralizăm
(să)
  • demoralizăm
  • demoralizam
  • demoralizarăm
  • demoralizaserăm
  • demoralizasem
a II-a (voi)
  • demoralizați
(să)
  • demoralizați
  • demoralizați
  • demoralizarăți
  • demoralizaserăți
  • demoralizaseți
a III-a (ei, ele)
  • demoralizea
(să)
  • demoralizeze
  • demoralizau
  • demoraliza
  • demoralizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demoralizat

etimologie:

  • vezi demoraliza
    surse: DEX '98 DEX '09

demoraliza

  • 1. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima.
    exemple
    • Trebuie să scoți neapărat regimentul III, pe care Solomon și Odobescu l-au demoralizat și destrămat. CAMIL PETRESCU, B. 134.
      surse: DLRLC
    • Constatarea acestei stîngăcii în arta conversației îl demoraliză definitiv. C. PETRESCU, C. V. 196.
      surse: DLRLC
    • [Boala] m-a demoralizat foarte mult. CARAGIALE, O. VII 209.
      surse: DLRLC

etimologie: