demobiliza vt [At: ALEXI, W. / V: dezm~ / Pzi: ~zez / E: fr démobiliser] 1 (Mil; c.i. trupe) A lăsa la vatră trupele mobilizate. 2 (Mil; c.i. armata) A trece la starea de pace. 3 (Fig) A face să slăbească forța combativă, tenacitatea cuiva. 4 (Fig) A descuraja.

demobilizat², ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 126 / Pl: ~ați, ~e / E: demobiliza] 1 (D. trupe mobilizate) Lăsat la vatră. 2 Trecut în stare de pace. 3 (Fig) Cu forța combativă slăbită. 4 Lipsit de tenacitate. 5 Descurajat².

demobilizat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: demobiliza] 1-3 Demobilizare (1-3). 4 Descurajare.

dezmobiliza v vz demobiliza

DEMOBILIZA, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa la vatră elementele armatei mobilizate, a trece (armata) pe picior de pace. Trenurile descărcau de două zile... delegați din provincie. Țărani în porturi simple și albe; foști ofițeri, demobilizați; invalizi sprijiniți în cîrji. C. PETRESCU, Î. II 126. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigilența, tenacitatea cuiva (în îndeplinirea unei sarcini sau în urmărirea unui scop). Proclamarea acestor principii constituia o manevră a burgheziei romîne pentru a demobiliza masele de la revoluție. IST. R.P.R. 509.

DEMOBILIZAT, -Ă, demobilizați, -te, adj. (Despre persoane) Cu putere de luptă slăbită, lipsit de forță, de energie.

DEMOBILIZA vb. I. tr. 1. A lăsa la vatră oamenii mobilizați; a trece armata pe picior de pace. 2. (Fig.) A face să slăbească combativitatea, tenacitatea, vigilența cuiva. [< fr. démobiliser].

DEMOBILIZA vb. tr. 1. a trece forțele armate de la starea de mobilizare la cea de pace. 2. (fig.) a face să slăbească combativitatea, perseverența cuiva; a descuraja. (< fr. démobiliser)

A DEMOBILIZA ~ez tranz. 1) (persoane mobilizate) A lăsa la vatră; a elibera din efectivul activ al armatei; a desconcentra. 2) A face să se demobilizeze. /<fr. démobiliser

A SE DEMOBILIZA mă ~ez intranz. 1) (despre militari) A se retrage din armată. 2) fig. (despre persoane) A slăbi forța, combativitatea, vigilența sau tenacitatea în realizarea unui scop. /<fr. démobiliser

DEMOBILIZAT ~ți m. rar Persoană întoarsă la vatră după terminarea serviciului militar. /v. a demobiliza

demobiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demobilizez, 3 demobilizează; conj. prez. 1 sg. să demobilizez, 3 să demobilizeze

demobiliza (a ~) vb., ind. prez. 3 demobilizează

demobiliza vb., ind. prez. 1 sg. demobilizez, 3 sg. și pl. demobilizează; ger. demobilizând

demobiliza

DEMOBILIZA vb. v. demoraliza, deprima, descuraja.

DEMOBILIZAT adj. v. demoralizat, deprimat, descurajat.

demobiliza vb. v. DEMORALIZA. DEPRIMA. DESCURAJA.

demobilizat adj. v. DEMORALIZAT. DEPRIMAT. DESCURAJAT.

A (se) demobiliza ≠ a (se) mobiliza

Demobilizat ≠ mobilizat