3 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

demisionáre sf [At: POLIZU / V: (înv) dim~ / Pl: ~nắri / E: demisiona] 1-2 Retragere (de bunăvoie) printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc. Si: demisionat1 (1-2). 3 Prezentare a demisiei (1-2) Si: demisionat1 (3). 4 (Rar) Destituire.

DEMISIONÁRE, demisionări, s. f. Acțiunea de a demisiona. [Pr.: -si-o-] – V. demisiona.

DEMISIONÁRE, demisionări, s. f. Acțiunea de a demisiona. [Pr.: -si-o-] – V. demisiona.

demisionáre s. f.(sil. -si-o-), pl. demisionări

DEMISIONÁRE s.f. Acțiunea de a demisiona. [< demisiona].

demisioná [At: POLIZU / P: ~si-o~ / Pzi: ~néz / E: fr démissionner] 1-2 vi A se retrage (de bunăvoie) printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc. 3 vi A prezenta superiorului ierarhic demisia (1-2). 4 vt (Rar) A destitui.

demisionár, ~ă smf a [At: NEGULICI / V: (îvr) ~iun~, dim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr démissionnaire] 1-2 (Persoană) care și-a prezentat demisia (1-2).

DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.

DEMISIONÁR, -Ă, demisionari, -e, adj. Care demisionează sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionnaire.

DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.

DEMISIONÁR, -Ă, demisionari, -e, adj. Care demisionează sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionnaire.

DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și da demisia. N-am demisionat, ca să pot reveni. CAMIL PETRESCU, T. I 354. – Pronunțat: -si-o-.

demisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 demisioneáză

demisionár (-si-o-) adj. m., pl. demisionári; f. demisionáră, pl. demisionáre

demisioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. demisionéz, 3 sg. și pl. demisioneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. demisionéze

demisionár adj. m. (sil. -si-o-), pl. demisionári; f. sg. demisionáră, pl. demisionáre

DEMISIONÁ vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)

DEMISIONÁ vb. I. intr. A-și da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. démissionner].

DEMISIONÁR, -Ă adj. Care își dă sau și-a dat demisia. [Pron. -si-o-. / cf. fr. démissionnaire].

DEMISIONÁ vb. intr. a-și da demisia. (< fr. démissionner)

Intrare: demisiona
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demisiona demisionare demisionat demisionând singular plural
demisionea demisionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demisionez (să) demisionez demisionam demisionai demisionasem
a II-a (tu) demisionezi (să) demisionezi demisionai demisionași demisionaseși
a III-a (el, ea) demisionea (să) demisioneze demisiona demisionă demisionase
plural I (noi) demisionăm (să) demisionăm demisionam demisionarăm demisionaserăm, demisionasem*
a II-a (voi) demisionați (să) demisionați demisionați demisionarăți demisionaserăți, demisionaseți*
a III-a (ei, ele) demisionea (să) demisioneze demisionau demisiona demisionaseră
Intrare: demisionare
demisionare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demisionare demisionarea
plural demisionări demisionările
genitiv-dativ singular demisionări demisionării
plural demisionări demisionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: demisionar
demisionar adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demisionar demisionarul demisiona demisionara
plural demisionari demisionarii demisionare demisionarele
genitiv-dativ singular demisionar demisionarului demisionare demisionarei
plural demisionari demisionarilor demisionare demisionarelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)