3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMISIONÁRE, demisionări, s. f. Acțiunea de a demisiona. [Pr.: -si-o-] – V. demisiona.

DEMISIONÁRE, demisionări, s. f. Acțiunea de a demisiona. [Pr.: -si-o-] – V. demisiona.

demisionare sf [At: POLIZU / V: (înv) dim~ / Pl: ~nări / E: demisiona] 1-2 Retragere (de bunăvoie) printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc. Si: demisionat1 (1-2). 3 Prezentare a demisiei (1-2) Si: demisionat1 (3). 4 (Rar) Destituire.

DEMISIONÁRE s.f. Acțiunea de a demisiona. [< demisiona].

DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.

DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.

DEMISIONÁR, -Ă, demisionari, -e, adj. Care demisionează sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionnaire.

DEMISIONÁR, -Ă, demisionari, -e, adj. Care demisionează sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionnaire.

demisioná [At: POLIZU / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: fr démissionner] 1-2 vi A se retrage (de bunăvoie) printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc. 3 vi A prezenta superiorului ierarhic demisia (1-2). 4 vt (Rar) A destitui.

demisionár, ~ă smf, a [At: NEGULICI / V: (îvr) ~iun~, dim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr démissionnaire] 1-2 (Persoană) care și-a prezentat demisia (1-2).

DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și da demisia. N-am demisionat, ca să pot reveni. CAMIL PETRESCU, T. I 354. – Pronunțat: -si-o-.

DEMISIONÁ vb. I. intr. A-și da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. démissionner].

DEMISIONÁR, -Ă adj. Care își dă sau și-a dat demisia. [Pron. -si-o-. / cf. fr. démissionnaire].

DEMISIONÁ vb. intr. a-și da demisia. (< fr. démissionner)

DEMISIONÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care își dă sau și-a dat demisia. (< fr. démissionnaire)

A DEMISIONÁ ~éz intranz. A-și da demisia. /<fr. démissionner

DEMISIONÁR ~ă (~i, ~e) Care demisionează sau a demisionat recent. /<fr. démissionaire

demisionà v. a renunța la o demnitate, a ieși din o funcțiune.

demisionar m. cel ce și-a dat demisia.

*demisionár, -ă s. și adj. (fr. démissionaire). Care și-a dat demisiunea. – Și dim-.

*demisionéz v. intr. (d. demisiune, după lat. demissio). Mă demit dintr’o funcțiune, îmi daŭ demisiunea: a demisiona din minister. – Și dim-.

arată toate definițiile

Intrare: demisionare
demisionare substantiv feminin
  • silabație: -si-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demisionare
  • demisionarea
plural
  • demisionări
  • demisionările
genitiv-dativ singular
  • demisionări
  • demisionării
plural
  • demisionări
  • demisionărilor
vocativ singular
plural
dimisionare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dimisionare
  • dimisionarea
plural
  • dimisionări
  • dimisionările
genitiv-dativ singular
  • dimisionări
  • dimisionării
plural
  • dimisionări
  • dimisionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: demisiona
  • silabație: -si-o-na info
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demisiona
  • demisionare
  • demisionat
  • demisionatu‑
  • demisionând
  • demisionându‑
singular plural
  • demisionea
  • demisionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demisionez
(să)
  • demisionez
  • demisionam
  • demisionai
  • demisionasem
a II-a (tu)
  • demisionezi
(să)
  • demisionezi
  • demisionai
  • demisionași
  • demisionaseși
a III-a (el, ea)
  • demisionea
(să)
  • demisioneze
  • demisiona
  • demisionă
  • demisionase
plural I (noi)
  • demisionăm
(să)
  • demisionăm
  • demisionam
  • demisionarăm
  • demisionaserăm
  • demisionasem
a II-a (voi)
  • demisionați
(să)
  • demisionați
  • demisionați
  • demisionarăți
  • demisionaserăți
  • demisionaseți
a III-a (ei, ele)
  • demisionea
(să)
  • demisioneze
  • demisionau
  • demisiona
  • demisionaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dimisiona
  • dimisionare
  • dimisionat
  • dimisionatu‑
  • dimisionând
  • dimisionându‑
singular plural
  • dimisionea
  • dimisionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dimisionez
(să)
  • dimisionez
  • dimisionam
  • dimisionai
  • dimisionasem
a II-a (tu)
  • dimisionezi
(să)
  • dimisionezi
  • dimisionai
  • dimisionași
  • dimisionaseși
a III-a (el, ea)
  • dimisionea
(să)
  • dimisioneze
  • dimisiona
  • dimisionă
  • dimisionase
plural I (noi)
  • dimisionăm
(să)
  • dimisionăm
  • dimisionam
  • dimisionarăm
  • dimisionaserăm
  • dimisionasem
a II-a (voi)
  • dimisionați
(să)
  • dimisionați
  • dimisionați
  • dimisionarăți
  • dimisionaserăți
  • dimisionaseți
a III-a (ei, ele)
  • dimisionea
(să)
  • dimisioneze
  • dimisionau
  • dimisiona
  • dimisionaseră
Intrare: demisionar
demisionar adjectiv
  • silabație: -si-o-nar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demisionar
  • demisionarul
  • demisionaru‑
  • demisiona
  • demisionara
plural
  • demisionari
  • demisionarii
  • demisionare
  • demisionarele
genitiv-dativ singular
  • demisionar
  • demisionarului
  • demisionare
  • demisionarei
plural
  • demisionari
  • demisionarilor
  • demisionare
  • demisionarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demisionare dimisionare

  • 1. Acțiunea de a demisiona.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi demisiona
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

demisiona dimisiona

  • 1. A-și prezenta demisia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN attach_file un exemplu
    exemple
    • N-am demisionat, ca să pot reveni. CAMIL PETRESCU, T. I 354.
      surse: DLRLC

etimologie:

demisionar

  • 1. Care demisionează sau a demisionat (recent).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: