3 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

demarcáre sf [At: DEX / Pl: ~cắri / E: demarca] 1 Trasare a unei linii de demarcație (6) Si: demarcaj (1), demarcat1 (1), demarcație (1). 2 Delimitare. 3 Despărțire. 4 (Spt) Scăpare de sub supravegherea adversarului Si: demarcaj (4), demarcat1 (4), demarcație (4).

DEMARCÁRE, demarcări, s. f. Acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei. – V. demarca.

DEMARCÁRE, demarcări, s. f. Acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei. – V. demarca.

demarcáre s. f., g.-d. art. demarcắrii; pl. demarcắri

demarcáre s. f. → marcare

DEMARCÁRE s. v. delimitare.

DEMARCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei; demarcație. [< demarca].

demarcá [At: DEX / Pzi: ~chéz / E: fr démarquer] 1 vt A trasa o linie de demarcație (6). 2 vt A delimita. 3 vt A despărți. 4 vr (Spt) A scăpa de sub supravegherea adversarului.

DEMARCÁ, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [Prez. ind. și: demárc] – Din fr. démarquer.

DEMARCÁ, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. – Din fr. démarquer.

DEMARCÁ, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Despre un jucător de fotbal, handbal etc.) A scăpa de sub paza unui adversar, a evita acțiunea de supraveghere a adversarului.

!demarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 demarcheáză/demárcă

demarcá vb., ind. prez. 1 sg. demarchéz/ demárc, 3 sg. și pl. demarcheáză/demárcă

DEMARCÁ vb. v. delimita.

DEMARCÁ vb. I. 1. tr. A însemna printr-o linie de demarcație; a mărgini, a separa, a delimita, a hotărnici. 2. refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [< fr. démarquer, it. demarcare].

DEMARCÁ vb. I. tr. a însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a separa. II. refl. (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. démarquer)

A SE DEMARCÁ pers. 3 se ~cheáză intranz. (despre jucători de fotbal, handbal etc.) A ieși de sub supravegherea unui adversar. /<fr. démarquer

A DEMARCÁ ~chéz tranz. A determina trasând anumite limite; a delimita; a țărmuri. /<fr. démarquer

*demárc și -chéz a - v. tr. (fr. démarquer, a scoate marca de pe un lucru cu înțelesu luĭ marquer, a marca. V. marcă). Separ, hotărnicesc, delimitez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEMARCÁRE s. circumscriere, delimitare, demarcație, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire. (~ a unui teren.)

Intrare: demarca (1 demarc)
demarca (1 demarc) verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demarca demarcare demarcat demarcând singular plural
demarcă demarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demarc (să) demarc demarcam demarcai demarcasem
a II-a (tu) demarci (să) demarci demarcai demarcași demarcaseși
a III-a (el, ea) demarcă (să) demarce demarca demarcă demarcase
plural I (noi) demarcăm (să) demarcăm demarcam demarcarăm demarcaserăm, demarcasem*
a II-a (voi) demarcați (să) demarcați demarcați demarcarăți demarcaserăți, demarcaseți*
a III-a (ei, ele) demarcă (să) demarce demarcau demarca demarcaseră
Intrare: demarcare
demarcare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demarcare demarcarea
plural demarcări demarcările
genitiv-dativ singular demarcări demarcării
plural demarcări demarcărilor
vocativ singular
plural
Intrare: demarca (1 demarchez)
demarca (1 demarchez) verb grupa I conjugarea a II-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demarca demarcare demarcat demarcând singular plural
demarchea demarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demarchez (să) demarchez demarcam demarcai demarcasem
a II-a (tu) demarchezi (să) demarchezi demarcai demarcași demarcaseși
a III-a (el, ea) demarchea (să) demarcheze demarca demarcă demarcase
plural I (noi) demarcăm (să) demarcăm demarcam demarcarăm demarcaserăm, demarcasem*
a II-a (voi) demarcați (să) demarcați demarcați demarcarăți demarcaserăți, demarcaseți*
a III-a (ei, ele) demarchea (să) demarcheze demarcau demarca demarcaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)