opțiuni
  • info

8 definiții pentru demarcare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMARCARE, demarcări, s. f. Acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei. – V. demarca.

DEMARCARE, demarcări, s. f. Acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei. – V. demarca.

demarcare sf [At: DEX / Pl: ~cări / E: demarca] 1 Trasare a unei linii de demarcație (6) Si: demarcaj (1), demarcat1 (1), demarcație (1). 2 Delimitare. 3 Despărțire. 4 (Spt) Scăpare de sub supravegherea adversarului Si: demarcaj (4), demarcat1 (4), demarcație (4).

DEMARCARE s.f. Acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei; demarcație. [< demarca].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

demarcare s. f., g.-d. art. demarcării; pl. demarcări

demarcare s. f., g.-d. art. demarcării; pl. demarcări

demarcare s. f. → marcare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEMARCARE s. v. delimitare.

DEMARCARE s. circumscriere, delimitare, demarcație, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire. (~ a unui teren.)

Intrare: demarcare
demarcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demarcare
  • demarcarea
plural
  • demarcări
  • demarcările
genitiv-dativ singular
  • demarcări
  • demarcării
plural
  • demarcări
  • demarcărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

demarcare, demarcărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi demarca DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.