2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMARÁRE, demarări, s. f. Acțiunea de a demara și rezultatul ei; demaraj. – V. demara.

DEMARÁRE, demarări, s. f. Acțiunea de a demara și rezultatul ei; demaraj. – V. demara.

demarare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: demara] 1 Punere în mișcare a unui vehicul, motor etc. Si: demaraj (1), demarat1 (1). 2 (Mrn) Dezlegare a odgoanelor unei corăbii, în vederea plecării Si: demaraj (2), demarat1 (2). 3 (Spt) Pornire cu avânt și viteză maximă într-o cursă Si: demaraj (3), demarat1 (3).

DEMARÁRE, demarări, s. f. Acțiunea de a demara; punere în mișcare (a unui autovehicul, a unui motor etc.).

DEMARÁRE s.f. Acțiunea de a demara; demaraj. [< demara].

DEMARÁ, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mișcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. Intranz. Fig. A-și lua avânt, a porni în viteză – Din fr. démarrer.

demará [At: DEX / Pzi: ~réz / E: fr démarrer] 1 vi (D. autovehicule, motoare) A se pune în mișcare Si: a porni. 2 vt (Mrn) A dezlega odgoanele unei corăbii, în vederea plecării. 3 vi (Spt) A-și lua avânt, pornind în viteză într-o cursă.

DEMARÁ, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mișcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. Intranz. Fig. (Sport) A-și lua avânt, a porni în viteză (într-o cursă). – Din fr. démarrer.

DEMARÁ, demarez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre autovehicule, motoare etc.) A porni, a se pune în mișcare. Automobilele demarează aproape fără zgomot. 2. Fig. (Sport) A-și lua avînt, a porni în viteză. Extrema stîngă demarează spre poarta adversă și trage puternic.

DEMARÁ vb. I. 1. tr. A porni, a pune în mișcare (mașini, motoare). 2. tr. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. intr. (Fig.; sport) A porni cu avânt, în viteză. [< fr. démarrer].

DEMARÁ vb. I. tr. a dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). II. intr. 1. (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune în mișcare, a porni. 2. (fig.; despre un sportiv participant la o cursă) a porni cu avânt, în viteză, a țâșni; (despre o acțiune, o afacere) a începe. (< fr. démarrer)

A DEMARÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre autovehicule) A se pune în mișcare; a porni. 2) sport A porni cu avânt; a se avânta. 2. tranz. (corăbii) A elibera de parâme (în vederea plecării). /<fr. démarrer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demaráre s. f., g.-d. art. demarắrii; pl. demarắri

demaráre s. f., g.-d. art. demarării; pl. demarări

demará (a ~) vb., ind. prez. 3 demareáză

demará vb., ind. prez. 1 sg. demaréz, 3 sg. și pl. demareáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMARÁRE s. (TEHN.) demaraj, pornire. (~ unei mașini.)

DEMARARE s. (TEHN.) demaraj, pornire. (~ unei mașini.)

DEMARÁ vb. (TEHN.) a porni. (Mașina ~.)

DEMARA vb. (TEHN.) a porni. (Mașina ~.)

Intrare: demarare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demarare
  • demararea
plural
  • demarări
  • demarările
genitiv-dativ singular
  • demarări
  • demarării
plural
  • demarări
  • demarărilor
vocativ singular
plural
Intrare: demara
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demara
  • demarare
  • demarat
  • demaratu‑
  • demarând
  • demarându‑
singular plural
  • demarea
  • demarați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demarez
(să)
  • demarez
  • demaram
  • demarai
  • demarasem
a II-a (tu)
  • demarezi
(să)
  • demarezi
  • demarai
  • demarași
  • demaraseși
a III-a (el, ea)
  • demarea
(să)
  • demareze
  • demara
  • demară
  • demarase
plural I (noi)
  • demarăm
(să)
  • demarăm
  • demaram
  • demararăm
  • demaraserăm
  • demarasem
a II-a (voi)
  • demarați
(să)
  • demarați
  • demarați
  • demararăți
  • demaraserăți
  • demaraseți
a III-a (ei, ele)
  • demarea
(să)
  • demareze
  • demarau
  • demara
  • demaraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demarare

  • 1. Acțiunea de a demara și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: demaraj pornire

etimologie:

  • vezi demara
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

demara

  • 1. intranzitiv (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mișcare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: porni attach_file un exemplu
    exemple
    • Automobilele demarează aproape fără zgomot.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. intranzitiv figurat A-și lua avânt, a porni în viteză.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: avânta țâșni attach_file un exemplu
    exemple
    • Extrema stângă demarează spre poarta adversă și trage puternic.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Despre o acțiune, o afacere:
      surse: MDN '00 sinonime: începe

etimologie: