DEMAGOG, -Ă, demagogi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care caută să-și creeze o popularitate prin discursuri bombastice, prin promisiuni mincinoase etc. – Din fr. démagogue.

demagog, ~ogă smf [At: DEX / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr démagogue] Persoană care încearcă să-și creeze o popularitate prin discursuri bombastice, prin promisiuni mincinoase, prin laude nemeritate etc.

DEMAGOG, demagogi, s. m. Persoană care caută să-și creeze o popularitate prin discursuri bombastice, prin promisiuni mincinoase etc. – Din fr. démagogue.

DEMAGOG, demagogi, s. m. Persoană care caută să-și creeze popularitate prin mijloace nedemne (promisiuni mincinoase, denaturarea faptelor, lingușire, discursuri bombastice) cu scopul de a-și realiza ambițiile personale. Libertatea pentru demagogi este un soi de balon: îi ridică dupe cum îl și umflă. Dar balonul lor e captiv. DELAVRANCEA, T. 112. Dar n-alerg să vă-mbăt Precum fac demagogii Ce, îmbătați de fumul Atotputerniciei, Umblă ș-înșală lumea. VĂCĂRESCU, P. 50.

DEMAGOG, -Ă s.m. și f. Persoană care caută să-și creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc. [< fr. démagogue, cf. it. demagogo, gr. demagogos < demos – popor, agogos – care conduce].

DEMAGOG, -Ă s. m. f. 1. (în Grecia antică) conducător al unei grupări democratice. 2. cel care caută să-și creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc. (< fr. démagogue)

DEMAGOG ~gi m. Persoană care folosește demagogia; om care face demagogie. /<fr. démagogue

demagog m. cel ce întărâtă pasiunile populare, partizan al demagogiei.

*demagóg, -oágă s. (vgr. demagogós, d. démos, popor, și ago, duc. V. pedagog). Care se preface că apără interesele poporuluĭ ca să-ĭ cîștige favoarea și să-l exploateze. V. agitator.

!demagog adj. m., s. m., pl. demagogi, adj. f., s. f. demagogă, pl. demagoge (politician demagog)

demagog s. m., pl. demagogi

demagog s. m., pl. demagogi

demagog, -goagă.

DEM-, v. DEMO-. □ ~agog (v. -agog), s. m. și f., 1. Conducător al unei grupări democratice, în antichitate. 2. Persoană care caută să-și creeze popularitate prin discursuri emfatice, prin promisiuni mincinoase etc.; ~agogie (v. -agogie), s. f., metodă și atitudine politică de înșelare a poporului prin promisiuni ademenitoare; ~ecologie (v. eco-₁, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul ecologic al structurii și dinamicii populațiilor.

DEMAGOG barbolog, clămpău, lătrău.