12 definiții pentru delincventă delicventă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict. [Var.: delicvent, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.

delincvent, ~ă smf, a [At: FILIMON, O. II, 79 / V: ~lic~ / S și: ~cuént / Pl: ~nți, ~e / E: fr délinquant, lat delinquens] 1-2 (Persoană) care a săvârșit un delict penal.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict penal. [Var.: delicvént, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvîrșit un delict. – Variantă: delicvént, -ă adj.

DELICVÉNT, -Ă s.m. și f. v. delincvent.

DELINCVÉNT, -Ă s.m. și f. Înfăptuitor al unui delict. [Var. delicvent, -ă s.m.f. / cf. lat. delinquens, fr. délinquant, it. delinquente].

DELINCVÉNT, -Ă s. m. f. cel care a săvârșit un delict. (< lat. delinquens, fr. délinquant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delincvéntă (-lin-cven-) s. f., g.-d. art. delincvéntei; pl. delincvénte

delincvéntă s. f., pl. delincvénte


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

DELINCVENT absolvent, angrosist, bididiu, buticar, capelmaistru, carantină, carete, călifar, ciolănist, client, coldan, concertist, ilegalist, indigo, înaintaș, japcan, jighimea, marfă udă, matroz, mărginean, meseriaș, ocnă, panoramă, plimbăreț, porumbel, solist, șme, șmecher cu legitimație, vătaf, zdreanță penală.

Intrare: delincventă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delincventă
  • delincventa
plural
  • delincvente
  • delincventele
genitiv-dativ singular
  • delincvente
  • delincventei
plural
  • delincvente
  • delincventelor
vocativ singular
  • delincventă
  • delincvento
plural
  • delincventelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delicventă
  • delicventa
plural
  • delicvente
  • delicventele
genitiv-dativ singular
  • delicvente
  • delicventei
plural
  • delicvente
  • delicventelor
vocativ singular
  • delicventă
  • delicvento
plural
  • delicventelor

delincvent, -ă delincventă delicvent delicventă

etimologie: