16 definiții pentru delincvent delicvent
Articole pe această temă:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict. [Var.: delicvent, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.
delincvent, ~ă smf, a [At: FILIMON, O. II, 79 / V: ~lic~ / S și: ~cuént / Pl: ~nți, ~e / E: fr délinquant, lat delinquens] 1-2 (Persoană) care a săvârșit un delict penal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict penal. [Var.: delicvént, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvîrșit un delict. – Variantă: delicvént, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DELINCVÉNT, -Ă s.m. și f. Înfăptuitor al unui delict. [Var. delicvent, -ă s.m.f. / cf. lat. delinquens, fr. délinquant, it. delinquente].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DELINCVÉNT, -Ă s. m. f. cel care a săvârșit un delict. (< lat. delinquens, fr. délinquant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DELINCVÉNT ~ți m. Persoană care a comis un delict; infractor. /<lat. delinquens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
delincvent m. cel ce a comis un delict.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
delicvént, ~ă smf vz delincvent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DELICVÉNT, -Ă s.m. și f. v. delincvent.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
delincvént (-lin-cvent) s. m., pl. delincvénți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de iasmina
- acțiuni
delincvént s. m., pl. delincvénți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
delincvent
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
delicvent.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
DELINCVENT absolvent, angrosist, bididiu, buticar, capelmaistru, carantină, carete, călifar, ciolănist, client, coldan, concertist, ilegalist, indigo, înaintaș, japcan, jighimea, marfă udă, matroz, mărginean, meseriaș, ocnă, panoramă, plimbăreț, porumbel, solist, șme, șmecher cu legitimație, vătaf, zdreanță penală.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: de-lin-cvent
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
delincvent, -ă delincventă delicvent delicventă
- 1. Persoană care a săvârșit un delict.surse: DEX '09 DN sinonime: infractor, -oare
etimologie:
- limba latină delinquens, -ntissurse: DEX '09 DEX '98 DN
- cf. limba franceză délinquantsurse: DEX '09 DEX '98 DN