16 definiții pentru delincvent delicvent

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict. [Var.: delicvent, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.

delincvent, ~ă smf, a [At: FILIMON, O. II, 79 / V: ~lic~ / S și: ~cuént / Pl: ~nți, ~e / E: fr délinquant, lat delinquens] 1-2 (Persoană) care a săvârșit un delict penal.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict penal. [Var.: delicvént, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvîrșit un delict. – Variantă: delicvént, -ă adj.

DELINCVÉNT, -Ă s.m. și f. Înfăptuitor al unui delict. [Var. delicvent, -ă s.m.f. / cf. lat. delinquens, fr. délinquant, it. delinquente].

DELINCVÉNT, -Ă s. m. f. cel care a săvârșit un delict. (< lat. delinquens, fr. délinquant)

DELINCVÉNT ~ți m. Persoană care a comis un delict; infractor. /<lat. delinquens, ~ntis

delincvent m. cel ce a comis un delict.

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

delicvént, ~ă smf vz delincvent

DELICVÉNT, -Ă s.m. și f. v. delincvent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delincvént (-lin-cvent) s. m., pl. delincvénți

delincvént s. m., pl. delincvénți


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

DELINCVENT absolvent, angrosist, bididiu, buticar, capelmaistru, carantină, carete, călifar, ciolănist, client, coldan, concertist, ilegalist, indigo, înaintaș, japcan, jighimea, marfă udă, matroz, mărginean, meseriaș, ocnă, panoramă, plimbăreț, porumbel, solist, șme, șmecher cu legitimație, vătaf, zdreanță penală.

Intrare: delincvent
  • silabație: de-lin-cvent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delincvent
  • delincventul
  • delincventu‑
plural
  • delincvenți
  • delincvenții
genitiv-dativ singular
  • delincvent
  • delincventului
plural
  • delincvenți
  • delincvenților
vocativ singular
  • delincventule
  • delincvente
plural
  • delincvenților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delicvent
  • delicventul
  • delicventu‑
plural
  • delicvenți
  • delicvenții
genitiv-dativ singular
  • delicvent
  • delicventului
plural
  • delicvenți
  • delicvenților
vocativ singular
  • delicventule
  • delicvente
plural
  • delicvenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

delincvent, -ă delincvent delincventă delicvent delicventă

etimologie: