16 definiții pentru delincvent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict. [Var.: delicvent, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.

delincvent, ~ă smf, a [At: FILIMON, O. II, 79 / V: ~lic~ / S și: ~cuént / Pl: ~nți, ~e / E: fr délinquant, lat delinquens] 1-2 (Persoană) care a săvârșit un delict penal.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict penal. [Var.: delicvént, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvîrșit un delict. – Variantă: delicvént, -ă adj.

DELINCVÉNT, -Ă s.m. și f. Înfăptuitor al unui delict. [Var. delicvent, -ă s.m.f. / cf. lat. delinquens, fr. délinquant, it. delinquente].

DELINCVÉNT, -Ă s. m. f. cel care a săvârșit un delict. (< lat. delinquens, fr. délinquant)

DELINCVÉNT ~ți m. Persoană care a comis un delict; infractor. /<lat. delinquens, ~ntis

delincvent m. cel ce a comis un delict.

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

delicvént, ~ă smf vz delincvent

DELICVÉNT, -Ă s.m. și f. v. delincvent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

delincvent (-lin-cvent) s. m., pl. delincvenți

delincvént s. m., pl. delincvénți

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

DELINCVENT absolvent, angrosist, bididiu, buticar, capelmaistru, carantină, carete, călifar, ciolănist, client, coldan, concertist, ilegalist, indigo, înaintaș, japcan, jighimea, marfă udă, matroz, mărginean, meseriaș, ocnă, panoramă, plimbăreț, porumbel, solist, șme, șmecher cu legitimație, vătaf, zdreanță penală.

Intrare: delincvent
  • silabație: de-lin-cvent info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delincvent
  • delincventul
  • delincventu‑
plural
  • delincvenți
  • delincvenții
genitiv-dativ singular
  • delincvent
  • delincventului
plural
  • delincvenți
  • delincvenților
vocativ singular
  • delincventule
  • delincvente
plural
  • delincvenților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delicvent
  • delicventul
  • delicventu‑
plural
  • delicvenți
  • delicvenții
genitiv-dativ singular
  • delicvent
  • delicventului
plural
  • delicvenți
  • delicvenților
vocativ singular
  • delicventule
  • delicvente
plural
  • delicvenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

delincvent, delincvențisubstantiv masculin
delincventă, delincventesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a săvârșit un delict. DEX '09 DN
    sinonime: infractor
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic