13 definiții pentru delicatesă delicatesuri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELICATÉSĂ, delicatese, s. f. (Mai ales la pl.) Aliment fin, ales (îndeosebi prăjituri și specialități culinare). – Din germ. Delikatesse.

DELICATÉSĂ, delicatese, s. f. (Mai ales la pl.) Aliment fin, ales (îndeosebi prăjituri și specialități culinare). – Din germ. Delikatesse.

delicate sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 6 / V: (înv) ~suri sn / Pl: ~se / E: fr délicatesse, ger Delikatesse] (Lpl) Aliment fin (îndeosebi prăjituri și specialități culinare).

DELICATÉSĂ s.f. (De obicei la pl.) Alimente fine (mai ales prăjituri, specialități de mâncare). [< germ. Delikatesse].

DELICATÉSĂ ~e f. mai ales la pl. Produs alimentar fin și delicios. /<germ. Delikatesse

DELICATÉSE s. f. pl. Alimente fine, alese. Ce masă! Nu s-ar fi zis, după delicatesele întinse pe fața de masă de olandă... că mai există atare belșug într-un timp de foamete. CĂLUGĂRU, O. P. 24. «Marele magazin de coloniale, delicatese, comestibile». CARAGIALE, O. II 149.

DELICATÉSE s. f. pl. alimente fine, prăjituri, specialități culinare. (< germ. Delikatesse)

delicatese f. pl. lucruri delicate de mâncare.

*delicatése f. pl. (germ. delikatessen, d. fr. délicatesse, delicateță). Barb. Alimente (maĭ ales mezelurĭ) de lux (icre negre, salamurĭ, brînzeturĭ scumpe ș.a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delicatésă s. f., g.-d. art. delicatései; pl. delicatése

delicatésă s. f., pl. delicatése


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

delicatesă, delicatese s. f. (prst.) orice practică sexuală deviantă, costisitoare, greu de obținut de către clientul unei prostituate.

Intrare: delicatesă
delicatesă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delicate
  • delicatesa
plural
  • delicatese
  • delicatesele
genitiv-dativ singular
  • delicatese
  • delicatesei
plural
  • delicatese
  • delicateselor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N91)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • delicatesuri
  • delicatesurile
genitiv-dativ singular
plural
  • delicatesuri
  • delicatesurilor
vocativ singular
plural

delicatesă delicatesuri

  • 1. mai ales la plural Aliment fin, ales (îndeosebi prăjituri și specialități culinare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ce masă! Nu s-ar fi zis, după delicatesele întinse pe fața de masă de olandă... că mai există atare belșug într-un timp de foamete. CĂLUGĂRU, O. P. 24.
      surse: DLRLC
    • «Marele magazin de coloniale, delicatese, comestibile». CARAGIALE, O. II 149.
      surse: DLRLC

etimologie: