delega [At: FM (1844), 27²/32 / Pzi: ~eg / E: fr déléguer, lat delegare] 1 vt A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. 2 vr (Rar) A se autosupune. 3 vt A însărcina pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări.

delegat², ~ă [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 338 / Pl: ~ați, ~e / E: fr délégué, lat delegatus] 1-2 smf, a (Persoană) care a primit o delegație (2). 3 smf (Reg) Deputat. 4 smf Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres, la o organizație națională sau internațională.

delegat¹ sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: delega] 1-4 Delegație (1-4).

* DELEGAT I. adj. p. DELEGA. II. sm. Persoană însărcinată cu o delegațiune.

DELEGA, deleg, vb. I. Tranz. A împuternici pe cineva să vorbească sau să acționeze în numele celui care îi dă împuternicirea; a trece asupra cuiva o parte din atribuțiile sale. Aveam sentimentul curios că am delegat pe cineva să mă reprezinte într-o afacere importantă. IBRĂILEANU, A. 109. ♦ A însărcina pe cineva pe termen limitat cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. Filip a fost delegat cu transportul. SAHIA, N. 117.

DELEGAT, -Ă, delegați, -te, s. m. și f. Persoană însărcinată cu o delegație, cu o anumită misiune. Într-o după-amiază posomorîtă, la oprirea trenului, se înfățișează un delegat de la divizia romînă a sectorului. SADOVEANU, M. C. 97. Bătrînii... hotărîră: Ca să nu să adune depreună Toată gloata la de obștele sfat, Ci din toată ceata un delegat. BUDAI-DELEANU, Ț. 338.

DELEGA vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. deleg, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare].

DELEGAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) împuternicit cu o delegație. [< delega, cf. fr. délégué, lat. t. delegatus].

DELEGA vb. tr. a atribui cuiva calitatea de delegat; a da o delegație. (< fr. déléguer, lat. delegare)

DELEGAT, -Ă s. m. f. 1. cel împuternicit cu o delegație. 2. reprezentant al unei organizații politice sau obștești, al unui stat la o conferință, la un congres etc. (< fr. délégué, lat. delegatus)

producător-delegat s. m. (cinem.) Delegat al producătorului care supraveghează realizarea unui film ◊ „Despre funcția de producător-delegat: la început, când a fost inventată, noi credeam că producătorul-delegat va fi un fel de controlor, de inspector. Mi-am dat seama că, dimpotrivă, pentru noi a fost un colaborator atent.” Săpt. 19 IV 74 p. 6. ◊ „Producătorul-delegat al filmului Mastodontul [...] pronosticase în seara premierei un frumos succes de casă filmului.” Săpt. 21 XI 75 p. 4. ◊ „Simt nevoia să laud [...] energia producătorului-delegat [...]” Sc. 6 VIII 82 p. 4; v. și Cinema 6/74 p. 7 (din producător + delegat)

A DELEGA deleg tranz. (persoane) 1) A însărcina cu o delegație. 2) A numi temporar responsabil de efectuarea sau de organizarea unor lucrări. /<fr. déléguer, lat. delegare

DELEGAT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană împuternicită cu o misiune specială; trimis. 2) Reprezentant al unei organizații politice sau obștești la o întrunire. /v. a delega

delegà v. l. a transmite altuia puterile sau drepturile sale; 2. a învesti cu o autoritate.

delegat m cel însărcinat cu o misiune: comunele alegeau delegați, orașele deputați; delegat de mahala; alesul unei suburbii.

*delég, a -á v. tr. (lat. de-légo, -áre, d. legare, a lăsa pin testament. V. aleg 2, releg, legat 2). Trimet pe cineva cu putere de a lucra în numele meŭ. Transmit prin delegațiune: a delega cuĭva puterea ta.

*delegát, -ă s. Care a primit o delegațiune, însărcinat, comisar.

delegat s. m., pl. delegați

delegată s. f., g.-d. art. delegatei; pl. delegate

delega (a ~) vb., ind. prez. 3 deleagă

delegat s. m., pl. delegați

delegată s. f., g.-d. art. delegatei; pl. delegate

delega vb., ind. prez. 1 sg. deleg, 3 sg. și pl. deleagă

delegat s. m., pl. delegați

delegată s. f., pl. delegate

DELEGA vb. v. autoriza.

DELEGAT s. emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mânat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.)

DELEGA vb. a autoriza, a împuternici, a învesti, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...)

DELEGAT s. emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.)