12 definiții pentru delegat (part.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELEGA, deleg, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.

DELEGA, deleg, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.

delega [At: FM (1844), 272/32 / Pzi: ~eg / E: fr déléguer, lat delegare] 1 vt A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. 2 vr (Rar) A se autosupune. 3 vt A însărcina pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări.

DELEGA, deleg, vb. I. Tranz. A împuternici pe cineva să vorbească sau să acționeze în numele celui care îi dă împuternicirea; a trece asupra cuiva o parte din atribuțiile sale. Aveam sentimentul curios că am delegat pe cineva să mă reprezinte într-o afacere importantă. IBRĂILEANU, A. 109. ♦ A însărcina pe cineva pe termen limitat cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. Filip a fost delegat cu transportul. SAHIA, N. 117.

DELEGA vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. deleg, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare].

DELEGA vb. tr. a atribui cuiva calitatea de delegat; a da o delegație. (< fr. déléguer, lat. delegare)

A DELEGA deleg tranz. (persoane) 1) A însărcina cu o delegație. 2) A numi temporar responsabil de efectuarea sau de organizarea unor lucrări. /<fr. déléguer, lat. delegare

delegà v. l. a transmite altuia puterile sau drepturile sale; 2. a învesti cu o autoritate.

*delég, a -á v. tr. (lat. de-légo, -áre, d. legare, a lăsa pin testament. V. aleg 2, releg, legat 2). Trimet pe cineva cu putere de a lucra în numele meŭ. Transmit prin delegațiune: a delega cuĭva puterea ta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

delega (a ~) vb., ind. prez. 3 delea

delega vb., ind. prez. 1 sg. deleg, 3 sg. și pl. delea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DELEGA vb. a autoriza, a împuternici, a învesti, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...)

Intrare: delegat (part.)
delegat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delegat
  • delegatul
  • delega
  • delegata
plural
  • delegați
  • delegații
  • delegate
  • delegatele
genitiv-dativ singular
  • delegat
  • delegatului
  • delegate
  • delegatei
plural
  • delegați
  • delegaților
  • delegate
  • delegatelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

delega, delegverb

  • 1. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aveam sentimentul curios că am delegat pe cineva să mă reprezinte într-o afacere importantă. IBRĂILEANU, A. 109. DLRLC
    • 1.1. A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Filip a fost delegat cu transportul. SAHIA, N. 117. DLRLC
    • 1.2. A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.