2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.

DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.

DELEGÁT, -Ă, delegați, -te, s. m. și f. 1. Persoană care a primit o delegație. 2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres sau la o organizație națională sau internațională. – Din fr. délégué, lat. delegatus.

DELEGÁT, -Ă, delegați, -te, s. m. și f. 1. Persoană care a primit o delegație. 2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres sau la o organizație națională sau internațională. – Din fr. délégué, lat. delegatus.

delegá [At: FM (1844), 272/32 / Pzi: ~eg / E: fr déléguer, lat delegare] 1 vt A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. 2 vr (Rar) A se autosupune. 3 vt A însărcina pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări.

delegat2, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 338 / Pl: ~ați, ~e / E: fr délégué, lat delegatus] 1-2 smf, a (Persoană) care a primit o delegație (2). 3 smf (Reg) Deputat. 4 smf Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres, la o organizație națională sau internațională.

delegat1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: delega] 1-4 Delegație (1-4).

DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A împuternici pe cineva să vorbească sau să acționeze în numele celui care îi dă împuternicirea; a trece asupra cuiva o parte din atribuțiile sale. Aveam sentimentul curios că am delegat pe cineva să mă reprezinte într-o afacere importantă. IBRĂILEANU, A. 109. ♦ A însărcina pe cineva pe termen limitat cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. Filip a fost delegat cu transportul. SAHIA, N. 117.

DELEGÁT, -Ă, delegați, -te, s. m. și f. Persoană însărcinată cu o delegație, cu o anumită misiune. Într-o după-amiază posomorîtă, la oprirea trenului, se înfățișează un delegat de la divizia romînă a sectorului. SADOVEANU, M. C. 97. Bătrînii... hotărîră: Ca să nu să adune depreună Toată gloata la de obștele sfat, Ci din toată ceata un delegat. BUDAI-DELEANU, Ț. 338.

DELEGÁ vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. delég, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare].

DELEGÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) împuternicit cu o delegație. [< delega, cf. fr. délégué, lat. t. delegatus].

DELEGÁ vb. tr. a atribui cuiva calitatea de delegat; a da o delegație. (< fr. déléguer, lat. delegare)

DELEGÁT, -Ă s. m. f. 1. cel împuternicit cu o delegație. 2. reprezentant al unei organizații politice sau obștești, al unui stat la o conferință, la un congres etc. (< fr. délégué, lat. delegatus)

A DELEGÁ delég tranz. (persoane) 1) A însărcina cu o delegație. 2) A numi temporar responsabil de efectuarea sau de organizarea unor lucrări. /<fr. déléguer, lat. delegare

DELEGÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană împuternicită cu o misiune specială; trimis. 2) Reprezentant al unei organizații politice sau obștești la o întrunire. /v. a delega

delegà v. l. a transmite altuia puterile sau drepturile sale; 2. a învesti cu o autoritate.

*delég, a -á v. tr. (lat. de-légo, -áre, d. legare, a lăsa pin testament. V. aleg 2, releg, legat 2). Trimet pe cineva cu putere de a lucra în numele meŭ. Transmit prin delegațiune: a delega cuĭva puterea ta.

*delegát, -ă s. Care a primit o delegațiune, însărcinat, comisar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delegátă s. f., g.-d. art. delegátei; pl. delegáte

delegá (a ~) vb., ind. prez. 3 deleágă

delegá vb., ind. prez. 1 sg. delég, 3 sg. și pl. deleágă

arată toate definițiile

Intrare: delegată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delega
  • delegata
plural
  • delegate
  • delegatele
genitiv-dativ singular
  • delegate
  • delegatei
plural
  • delegate
  • delegatelor
vocativ singular
  • delega
  • delegato
plural
  • delegatelor
Intrare: delegat (part.)
delegat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delegat
  • delegatul
  • delega
  • delegata
plural
  • delegați
  • delegații
  • delegate
  • delegatele
genitiv-dativ singular
  • delegat
  • delegatului
  • delegate
  • delegatei
plural
  • delegați
  • delegaților
  • delegate
  • delegatelor
vocativ singular
plural

delega

  • 1. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: autoriza împuternici attach_file un exemplu
    exemple
    • Aveam sentimentul curios că am delegat pe cineva să mă reprezinte într-o afacere importantă. IBRĂILEANU, A. 109.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Filip a fost delegat cu transportul. SAHIA, N. 117.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.).
      surse: DN

etimologie:

delegat, -ă delegată

  • 1. Persoană care a primit o delegație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Într-o după-amiază posomorîtă, la oprirea trenului, se înfățișează un delegat de la divizia romînă a sectorului. SADOVEANU, M. C. 97.
      surse: DLRLC
    • Bătrînii... hotărîră: Ca să nu să adune depreună Toată gloata la de obștele sfat, Ci din toată ceata un delegat. BUDAI-DELEANU, Ț. 338.
      surse: DLRLC
  • 2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres sau la o organizație națională sau internațională.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: reprezentant

etimologie: