2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELĂSÁRE, delăsări, s. f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență față de o muncă începută. – V. delăsa.

DELĂSÁRE, delăsări, s. f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență față de o muncă începută. – V. delăsa.

delăsare sf [At: HELIADE, O. II, 357 / Pl: ~sări / E: delăsa] 1 (Înv) Părăsire. 2 Neglijare a unor treburi începute Si: delăsat1 (2). 3 Abandonare a unor treburi începute Si: delăsat1 (3). 4 Neglijare a ținutei, a aspectului personal.

DELĂSÁRE, delăsări, s. f. Faptul de a (se) delăsa; nepăsare, neglijență, lipsă de interes față de o sarcină sau de o muncă începută. Partidul cheamă pe membrii săi și pe toți oamenii muncii să întărească necontenit statul de democrație populară prin aplicarea fermă a tuturor legilor și combaterea oricărei manifestări de slăbire a disciplinei de stat, a oricărei tendințe de delăsare și moleșeală în îndeplinirea sarcinilor de stat. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2365. Oltul străbate lumea, viața lui semănînd tot timpul cu a unui om care își trăiește destinul în mod patetic, cu izbucniri frenetice și delăsări cumplite. BOGZA, C. O. 143.

DELĂSÁRE s.f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență. [< delăsa].

DELĂSÁ, delás, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la perf. c.) A dovedi nepăsare, neglijență față de o muncă începută, a abandona o treabă începută. – Din fr. délaisser.

DELĂSÁ, delás, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la perf. c.) A dovedi nepăsare, neglijență față de o muncă începută, a abandona o treabă începută. – Din fr. délaisser.

delăsá [At: HELIADE, O. I, 309 / Pzi: delás / E: de- + lăsa] 1 vt (Înv) A părăsi. 2 vr A dovedi nepăsare față de o treabă începută Si: a neglija. 3 vr A abandona o treabă începută. 4 vr A-și neglija ținuta, aspectul.

DELĂSÁ vb. I. (Folosit mai ales la perf. c.) Refl. A dovedi nepăsare, neglijență, lipsă de interes față de o sarcină sau de o muncă începută. ♦ Tranz. (Cu privire la o sarcină, la o muncă începută) A lăsa în părăsire, a neglija.

DELĂSÁ vb. I. refl. A dovedi nepăsare, a se lăsa de, a neglija, a părăsi o muncă începută. [P.i. delás, se conjugă ca lăsa. / Cf. fr. délaisser].

DELĂSÁ vb. refl. a dovedi nepăsare, a părăsi o muncă începută. (< fr. délaisser)

A SE DELĂSÁ mă delás intranz. 1) A deveni nepăsător față de propria sa persoană. 2) A manifesta nepăsare față de o lucrare începută. /<fr. délaisser

delăsá v. a lăsa cu totul, a părăsi: le delasă ’ncetinel EM.

*delás a -lăsá v. tr. (de și las, după fr. délaisser). Barb. Părăsesc, las o persoană, un lucru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delăsáre s. f., g.-d. art. delăsắrii; pl. delăsắri

delăsáre s. f., g.-d. art. delăsării; pl. delăsări

!delăsá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă delás, 2 sg. te deláși, 3 se delásă; conj. prez. 3 să se deláse

!delăsá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă delás, 2 sg. te deláși, 3 se delásă; conj. prez. 3 să se deláse (DOOM2, 2005)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DELĂSÁRE s. 1. v. indiferență. 2. v. neglijență.

DELĂSARE s. apatie, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de totală ~.)

Intrare: delăsare
delăsare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delăsare
  • delăsarea
plural
  • delăsări
  • delăsările
genitiv-dativ singular
  • delăsări
  • delăsării
plural
  • delăsări
  • delăsărilor
vocativ singular
plural
Intrare: delăsa
verb (V66)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • delăsa
  • delăsare
  • delăsat
  • delăsatu‑
  • delăsând
  • delăsându‑
singular plural
  • dela
  • delăsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • delas
(să)
  • delas
  • delăsam
  • delăsai
  • delăsasem
a II-a (tu)
  • delași
(să)
  • delași
  • delăsai
  • delăsași
  • delăsaseși
a III-a (el, ea)
  • dela
(să)
  • delase
  • delăsa
  • delăsă
  • delăsase
plural I (noi)
  • delăsăm
(să)
  • delăsăm
  • delăsam
  • delăsarăm
  • delăsaserăm
  • delăsasem
a II-a (voi)
  • delăsați
(să)
  • delăsați
  • delăsați
  • delăsarăți
  • delăsaserăți
  • delăsaseți
a III-a (ei, ele)
  • dela
(să)
  • delase
  • delăsau
  • delăsa
  • delăsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

delăsare

  • 1. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență față de o muncă începută.
    exemple
    • Partidul cheamă pe membrii săi și pe toți oamenii muncii să întărească necontenit statul de democrație populară prin aplicarea fermă a tuturor legilor și combaterea oricărei manifestări de slăbire a disciplinei de stat, a oricărei tendințe de delăsare și moleșeală în îndeplinirea sarcinilor de stat. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2365.
      surse: DLRLC
    • Oltul străbate lumea, viața lui semănînd tot timpul cu a unui om care își trăiește destinul în mod patetic, cu izbucniri frenetice și delăsări cumplite. BOGZA, C. O. 143.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi delăsa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

delăsa

  • 1. (Folosit mai ales la perfect compus) A dovedi nepăsare, neglijență față de o muncă începută, a abandona o treabă începută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: abandona neglija părăsi

etimologie: