2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEJUGÁRE, dejugări, s. f. Acțiunea de a dejuga; scoaterea boilor din jug; dejugat. – V. dejuga.

DEJUGÁRE, dejugări, s. f. Acțiunea de a dejuga; scoaterea boilor din jug; dejugat. – V. dejuga.

dejugare sf [At: RUS, I. III, 261/10 / Pl: ~gări / E: dejuga] 1 Scoatere a boilor din jug Si: dejugat1. 2 (Înv; fig) Dezrobire. 3 (Rar; fig) Poposire.

DEJUGÁRE s. f. Acțiunea de a dejuga; scoaterea boilor din jug.

DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.

dejugá [At: VARLAAM, C. 249 / V: dezj~, (îvp) desj~, (înv) degiugá, ~jgiun~, dijiugá, (reg) dăj~ / Pzi: ~jug / E: lat desiungere] 1 vt (C.i. vite) A scoate din jug. 2 vt (Pfm; îe) A ~ boii de la car A termina. 3 vt (Înv; fig) A dezrobi. 4 vi (Rar; fig) A ajunge undeva Si: a se așeza, a poposi. 5-6 vi (Reg; îe) A ~ rău (sau la moara frântă) A nimeri la un om rău sau într-un moment nepotrivit. 7 vi (Reg; îe) A ~ la (un) noroc A merge la întâmplare.

DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.

DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. Fără să dejuge boii, începe a tăie copacul, să cadă în car deodată. CREANGĂ, P. 46. După ce dejugă boii și-i dă în ocol... se duce în casă. ȘEZ. VII 134. ◊ Expr. A dejuga boii de la car = a pune capăt (în mod provizoriu) unei activități. ◊ Absol. Bejenarii dejugară, aprinseră focurile de popas și mîncară. GALACTION, O. I 286. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge. REBREANU, R. I 101. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva, a poposi, a se așeza. E altă lume de cînd a dejugat moș Marin aici. VLAHUȚĂ, CL. 25. – Variantă: desjugá (SEVASTOS, C. 303, TEODORESCU, P. P. 454) vb. I.

A DEJUGÁ dejúg 1. tranz. (boii) A elibera din jug. 2. intranz. A se opri cu carul (într-un loc oarecare). /<lat. disjugare

dejugà v. 1. a scoate jugul; 2. fig. a se abate undeva, a se încuiba: sărăcia a dejugat la culcușul nostru ISP. [V. jug).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dejugáre s. f., g.-d. art. dejugắrii; pl. dejugắri

dejugáre s. f., g.-d. art. dejugării; pl. dejugări

dejugá (a ~) vb., ind. prez. 3 dejúgă

dejugá vb., ind. prez. 1 sg. dejúg, 3 sg. și pl. dejúgă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: dejugare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejugare
  • dejugarea
plural
  • dejugări
  • dejugările
genitiv-dativ singular
  • dejugări
  • dejugării
plural
  • dejugări
  • dejugărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dejuga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dejuga
  • dejugare
  • dejugat
  • dejugatu‑
  • dejugând
  • dejugându‑
singular plural
  • deju
  • dejugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dejug
(să)
  • dejug
  • dejugam
  • dejugai
  • dejugasem
a II-a (tu)
  • dejugi
(să)
  • dejugi
  • dejugai
  • dejugași
  • dejugaseși
a III-a (el, ea)
  • deju
(să)
  • dejuge
  • dejuga
  • dejugă
  • dejugase
plural I (noi)
  • dejugăm
(să)
  • dejugăm
  • dejugam
  • dejugarăm
  • dejugaserăm
  • dejugasem
a II-a (voi)
  • dejugați
(să)
  • dejugați
  • dejugați
  • dejugarăți
  • dejugaserăți
  • dejugaseți
a III-a (ei, ele)
  • deju
(să)
  • dejuge
  • dejugau
  • dejuga
  • dejugaseră
dăjuga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desjuga
  • desjugare
  • desjugat
  • desjugatu‑
  • desjugând
  • desjugându‑
singular plural
  • desju
  • desjugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desjug
(să)
  • desjug
  • desjugam
  • desjugai
  • desjugasem
a II-a (tu)
  • desjugi
(să)
  • desjugi
  • desjugai
  • desjugași
  • desjugaseși
a III-a (el, ea)
  • desju
(să)
  • desjuge
  • desjuga
  • desjugă
  • desjugase
plural I (noi)
  • desjugăm
(să)
  • desjugăm
  • desjugam
  • desjugarăm
  • desjugaserăm
  • desjugasem
a II-a (voi)
  • desjugați
(să)
  • desjugați
  • desjugați
  • desjugarăți
  • desjugaserăți
  • desjugaseți
a III-a (ei, ele)
  • desju
(să)
  • desjuge
  • desjugau
  • desjuga
  • desjugaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dejugare

  • 1. Acțiunea de a dejuga; scoaterea boilor din jug.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dejugat (s.n.)

etimologie:

  • vezi dejuga
    surse: DEX '98 DEX '09

dejuga dăjuga desjuga

  • 1. tranzitiv A scoate boii din jug.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: înjuga attach_file 4 exemple
    exemple
    • Fără să dejuge boii, începe a tăie copacul, să cadă în car deodată. CREANGĂ, P. 46.
      surse: DLRLC
    • După ce dejugă boii și-i dă în ocol... se duce în casă. ȘEZ. VII 134.
      surse: DLRLC
    • absolut Bejenarii dejugară, aprinseră focurile de popas și mîncară. GALACTION, O. I 286.
      surse: DLRLC
    • absolut O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge. REBREANU, R. I 101.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A dejuga boii de la car = a pune capăt (în mod provizoriu) unei activități.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat rar A ajunge sau a se opri undeva; a se așeza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: așeza poposi attach_file un exemplu
    exemple
    • E altă lume de cînd a dejugat moș Marin aici. VLAHUȚĂ, CL. 25.
      surse: DLRLC

etimologie: