2 intrări

4 definiții

degringolá vi [At: IBRĂILEANU, S: L: 77 / Pzi: ~léz / E: fr dégringoler) (Liv) 1-2 A se prăvăli (treptat). 3-4 (Fig) A pierde (treptat) din importanță. 5-6 (Fig) A pierde (treptat) din valoare. 7-8 (Fig) A decădea (treptat).

degringolá vb., ind. prez. 3 sg. degringoleáză

DEGRINGOLÁ vb. I. intr. (Rar) A se prăvăli treptat, a se prăbuși; a decădea treptat. [< fr. dégringoler].

DEGRINGOLÁ vb. intr. 1. (rar) a se rostogoli, a se prăvăli. 2. (fam.) a decădea treptat, a se prăbuși. (< fr. dégringoler)

Intrare: degringola
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) degringola degringolare degringolat degringolând singular plural
degringolea degringolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) degringolez (să) degringolez degringolam degringolai degringolasem
a II-a (tu) degringolezi (să) degringolezi degringolai degringolași degringolaseși
a III-a (el, ea) degringolea (să) degringoleze degringola degringolă degringolase
plural I (noi) degringolăm (să) degringolăm degringolam degringolarăm degringolaserăm, degringolasem*
a II-a (voi) degringolați (să) degringolați degringolați degringolarăți degringolaserăți, degringolaseți*
a III-a (ei, ele) degringolea (să) degringoleze degringolau degringola degringolaseră
Intrare: degringolare
degringolare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular degringolare degringolarea
plural degringolări degringolările
genitiv-dativ singular degringolări degringolării
plural degringolări degringolărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)