8 definiții pentru degringoladă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGRINGOLÁDĂ, degringolade, s. f. Prăbușire, rostogolire rapidă, cădere. ♦ Fig. Decădere treptată, degradare progresivă, ruinare. – Din fr. dégringolade.

DEGRINGOLÁDĂ, degringolade, s. f. Prăbușire, rostogolire rapidă, cădere. ♦ Fig. Decădere treptată, degradare progresivă, ruinare. – Din fr. dégringolade.

degringoládă sf [At: DN2 / Pl: ~de / E: fr dégringolade] 1-2 Prăbușire (treptată). 3-4 Rostogolire (rapidă). 5-6 (Fig) Pierdere (treptată) a importanței. 7-8 (Fig) Pierdere (treptată) a valorii. 9-10 (Fig) Decădere (treptată).

DEGRINGOLÁDĂ s.f. Prăbușire, rostogolire. ♦ (Fig.) Decădere progresivă, treptată, ruinare. [< fr. dégringolade].

DEGRINGOLÁDĂ s. f. 1. prăbușire, rostogolire. 2. (fam.) decădere, ruinare progresivă, degradare. (< fr. dégringolade)

DEGRINGOLÁDĂ ~e f. 1) Cădere bruscă (a unui obiect masiv); prăbușire. 2) fig. Decădere rapidă. /<fr. dégringolade


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

degringoládă (de-grin-) s. f., g.-d. art. degringoládei; pl. degringoláde

degringoládă s. f. (sil. -grin-), g.-d. art. degringoládei; pl. degringoláde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEGRINGOLÁDĂ s. v. debandadă.

Intrare: degringoladă
degringoladă substantiv feminin
  • silabație: de-grin- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degringola
  • degringolada
plural
  • degringolade
  • degringoladele
genitiv-dativ singular
  • degringolade
  • degringoladei
plural
  • degringolade
  • degringoladelor
vocativ singular
plural

degringoladă

etimologie: