2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGENERÁT, -Ă, degenerați, -te, adj. Care și-a pierdut însușirile morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei). – V. degenera.

DEGENERÁT, -Ă, degenerați, -te, adj. Care și-a pierdut însușirile morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei). – V. degenera.

degenerat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: degenera] 1-14 Degenerare (1-14).

degenerat2, ~ă a [At: NEGULICI, E. II, 230/6 / Pl: ~ați, ~e / E: degenera] 1-8 Care și-a pierdut (total sau) parțial unele însușiri (morfologice sau) funcționale caracteristice genului sau speciei, în urma acțiunii unor factori (de mediu sau) ereditari. 9-12 (Fig) Care s-a schimbat în (mai) (rău sau) în (mai) grav, pierzând caracterul inițial. 13-14 (Fig) Care a ajuns într-o stare (mai) rea Si: decăzut2.

DEGENERÁT, -Ă, degenerați, -te, adj. Care și-a pierdut calitățile fizice sau psihice (caracteristice genului sau speciei). Luptătorii ceilalți păreau niște mistreți degenerați. SADOVEANU, Z. C. 80. Imbecilul e un tip degenerat, caracterizat prin anomalii fizice, dar mai ales prin turburări intelectuale și morale. CAMIL PETRESCU, U. N. 149. ◊ (Substantivat) Pesimistul modern e un degenerat. GHEREA, ST. CR. II 296.

DEGENERÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) care și-a pierdut calitățile ereditare, naturale, fizice sau morale. [Cf. fr. dégénéré].

DEGENERÁT, -Ă adj., s. m. f. (individ) care și-a pierdut calitățile morfologice sau funcționale. (< fr. dégénéré)

DEGENERÁ, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A pierde total sau parțial unele însușiri morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei), în urma acțiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. Fig. A se schimba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, pierzând aspectul sau caracterul inițial; a decădea. – Din fr. dégénérer, lat. degenerare.

DEGENERÁ, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A pierde total sau parțial unele însușiri morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei), în urma acțiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. Fig. A se schimba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, pierzând aspectul sau caracterul inițial; a decădea. – Din fr. dégénérer, lat. degenerare.

degenera vi [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) deje~ / Pzi: ~rez / E: fr dégénérer, lat degenerare] 1-8 A pierde, (total sau) parțial, unele însușiri (morfologice sau) funcționale caracteristice genului sau speciei, în urma acțiunii unor factori (de mediu sau) ereditari. 9-12 (Fig) A se schimba în (mai) (rău sau) în (mai) grav, pierzând caracterul inițial. 13-14 (Fig) A ajunge într-o stare (mai) rea Si: a decădea.

DEGENERÁ, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A-și pierde însușirile biologice sau psihice (caracteristice genului sau speciei); a decădea. Unele plante degenerează din cauza condițiilor nefavorabile de dezvoltare.Lumei să arătăm că nu am degenerat. ALEXANDRESCU, M. 241. 2. Fig. A se schimba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, primejdios, pierzînd aspectul sau caracterul inițial. Cearta a degenerat în bătaie.

DEGENERÁ vb. I. intr. 1. A se depărta de tipul primitiv, pierzând din calități, din valoare. 2. (Fig.) A se schimba în rău; a decădea. [< fr. dégénérer, it., lat. degenerare].

DEGENERÁ vb. intr. 1. a se depărta de tipul primar, pierzând din calități, din valoare. 2. (fig.) a se schimba în rău; a se degrada, a decădea. (< fr. dégénérer, lat. degenerare)

A DEGENERÁ ~éz intranz. 1) A pierde (total sau parțial) însușirile naturale caracteristice speciei sau genului. 2) A ajunge într-o stare inferioară celei precedente; a fi în declin; a regresa; a decădea. 3) fig. A ajunge în stare de declin moral; a se degrada; a decădea; a se perverti; a se declasa; a se corupe; a se vicia. /<fr. dégénérer, lat. degenerare

degenerà v. 1. a se depărta dela tipul primitiv; 2. a pierde din valoarea, din forța, din calitățile sale: măgarul a degenerat în climele noastre; 3. a se schimbă din bine în rău, din rău în mai rău: acest guturaiu degenerează în catar.

*degeneréz v. intr. (lat. degénero, -áre, d. genus, géneris, gen, rasă, neam). Îmĭ stric forma, perd valoarea, forța, calitățile: măgaru a degenerat în climele noastre. Mî schimb în răŭ, mă agravez: guturaĭu a degenerat în catar, cearta în bătaĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

degenerát adj. m., pl. degeneráți; f. sg. degenerátă, pl. degeneráte

degenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 degenereáză

degenerá vb., ind. prez. 1 sg. degeneréz, 3 sg. și pl. degenereáză; conj. prez. 3 sg. și pl. degeneréze; ger. degenerând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEGENERÁT adj. 1. v. atrofiat. 2. v. pipernicit.

DEGENERAT adj. 1. (MED.) atrofiat, (pop.) uscat, (înv. și reg.) sec. (O mînă ~.) 2. chircit, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.)

arată toate definițiile

Intrare: degenerat
degenerat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degenerat
  • degeneratul
  • degeneratu‑
  • degenera
  • degenerata
plural
  • degenerați
  • degenerații
  • degenerate
  • degeneratele
genitiv-dativ singular
  • degenerat
  • degeneratului
  • degenerate
  • degeneratei
plural
  • degenerați
  • degeneraților
  • degenerate
  • degeneratelor
vocativ singular
plural
Intrare: degenera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • degenera
  • degenerare
  • degenerat
  • degeneratu‑
  • degenerând
  • degenerându‑
singular plural
  • degenerea
  • degenerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • degenerez
(să)
  • degenerez
  • degeneram
  • degenerai
  • degenerasem
a II-a (tu)
  • degenerezi
(să)
  • degenerezi
  • degenerai
  • degenerași
  • degeneraseși
a III-a (el, ea)
  • degenerea
(să)
  • degenereze
  • degenera
  • degeneră
  • degenerase
plural I (noi)
  • degenerăm
(să)
  • degenerăm
  • degeneram
  • degenerarăm
  • degeneraserăm
  • degenerasem
a II-a (voi)
  • degenerați
(să)
  • degenerați
  • degenerați
  • degenerarăți
  • degeneraserăți
  • degeneraseți
a III-a (ei, ele)
  • degenerea
(să)
  • degenereze
  • degenerau
  • degenera
  • degeneraseră
dejenera
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

degenerat

  • 1. (și) substantivat Care și-a pierdut însușirile morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Luptătorii ceilalți păreau niște mistreți degenerați. SADOVEANU, Z. C. 80.
      surse: DLRLC
    • Imbecilul e un tip degenerat, caracterizat prin anomalii fizice, dar mai ales prin turburări intelectuale și morale. CAMIL PETRESCU, U. N. 149.
      surse: DLRLC
    • Pesimistul modern e un degenerat. GHEREA, ST. CR. II 296.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi degenera
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

degenera dejenera

  • 1. A pierde total sau parțial unele însușiri morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei), în urma acțiunii unor factori de mediu sau ereditari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Unele plante degenerează din cauza condițiilor nefavorabile de dezvoltare.
      surse: DLRLC
    • Lumei să arătăm că nu am degenerat. ALEXANDRESCU, M. 241.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A se schimba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, pierzând aspectul sau caracterul inițial.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: decădea degrada attach_file un exemplu
    exemple
    • Cearta a degenerat în bătaie.
      surse: DLRLC

etimologie: