2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mort, răposat, decedat. – Din lat. defunctus, fr. défunt.

DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mort, răposat, decedat. – Din lat. defunctus, fr. défunt.

defúnct, ~ă [At: LM / Pl: ~cți, ~e / E: fr défunct, lat defunctus] 1-2 smf, a (Persoană) care a decedat Si: mort, răposat. 3 a (Fig) Dispărut. 4 a (Fig; d. obiecte) Inutil. 5 a (Fig; d. obiecte) Uzat. 6 a (Fig; d. obiecte) Defect. 7 a (Fig; d. obiecte) Demodat.

DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te, adj. (Despre persoane și substantivat) Mort, decedat, răposat. De jur împrejur se ivesc toate personajele dramei, în frunte cu fantoma regelui defunct. BOGZA, C. O. 49.

DEFÚNCT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decedat, răposat. [< lat. defunctus, cf. fr. défunt].

DEFÚNCT, -Ă adj., s. m. f. (om) decedat, răposat. (< lat. defunctus, fr. défunt)

DEFÚNCT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Om care a încetat din viață; mort; decedat; răposat. /<lat. defunctus

*defúnct, -ă adj. și s. (lat. de-functus, d. de-fungi, a-ți împlini rolu. V. funcționar). Mort, răposat, decedat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

defúnct adj. m., s. m., pl. defúncți; adj. f., s. f. defúnctă (-func-tă), pl. defúncte

defúnct adj. m., s. m., pl. defúncți; f. sg. defúnctă (sil. -func-tă), g.-d. art. defúnctei, pl. defúncte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEFÚNCT adj., s. v. mort.

DEFUNCT adj., s. decedat, dispărut, mort, răposat, (livr.) repauzat, (în limbajul bisericesc, pop. și eufemistic) pierdut, (înv. și pop.) pierit, (înv.) pristăvit, săvîrșit. (~ era un om matur.)

Intrare: defunct (adj.)
defunct1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defunct
  • defunctul
  • defunctu‑
  • defunctă
  • defuncta
plural
  • defuncți
  • defuncții
  • defuncte
  • defunctele
genitiv-dativ singular
  • defunct
  • defunctului
  • defuncte
  • defunctei
plural
  • defuncți
  • defuncților
  • defuncte
  • defunctelor
vocativ singular
plural
Intrare: defunct (s.m.)
defunct2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defunct
  • defunctul
  • defunctu‑
plural
  • defuncți
  • defuncții
genitiv-dativ singular
  • defunct
  • defunctului
plural
  • defuncți
  • defuncților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

defunct, -ă defunctă

etimologie: