2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

defrișat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: defrișa] 1-2 Defrișare (1-2). 3 (Pex) Desțelenire. 4 Defrișare (4).

defrișat2, ~ă a [At: RALEA, O. 121 / Pl: ~ați, ~e / E: defrișa] 1 (D. arbori) Înlăturat de pe un teren, pentru a-l face propriu agriculturii, construcțiilor etc. 2 (D. terenuri) Redat agriculturii prin înlăturarea arborilor și resturilor lemnoase. 3 (Pex) Desțelenit2.

DEFRIȘÁT, -Ă, defrișați, -te, adj. (Despre terenuri) Redat agriculturii, pășunatului etc., prin tăierea și înlăturarea arborilor și a plantelor lemnoase. – V. defrișa.

DEFRIȘÁT, -Ă, defrișați, -te, adj. (Despre terenuri) Redat agriculturii, pășunatului etc., prin tăierea și înlăturarea arborilor și a plantelor lemnoase. – V. defrișa.

DEFRIȘÁT, -Ă, defrișați, -te, adj. Făcut propriu pentru agricultură, pentru pășunat sau pentru construcții. Terenuri defrișate.

DEFRIȘÁT adj. (SILV.) despădurit, (înv.) săciuit, târșit. (Un loc ~.)

DEFRIȘÁT s. v. defrișare.

DEFRIȘÁT s.n. Defrișare. ◊ Mașină de defrișat = mașină forestieră folosită pentru smulgerea cioatelor din sol după tăierea arborilor; defrișator. [< defrișa].

defrișa vt [At: I. IONESCU, M. 43 / Pzi: ~șéz / E: fr défricher] 1 (C.i. păduri) A înlătura prin tăiere sau ardere, spre a elibera terenul și a-l face propriu pentru agricultură, construcții etc. 2 (C.i. terenuri) A curăța de arbori sau resturi lemnoase Si: a despăduri, (reg) a lăzui. 3 (Pex) A desțeleni.

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A face propriu pentru agricultură, pentru pășunat sau pentru construcții un loc necultivat, prin tăierea și înlăturarea arborilor și a celorlalte plante lemnoase. V. lăzui.

defrișá (a ~) (de-fri-) vb., ind. prez. 3 defrișeáză, 1 pl. defrișắm; conj. prez. 3 defrișéze; ger. defrișấnd

defrișá vb. (sil. -fri-), ind. prez. 1 sg. defrișéz, 3 sg. și pl. defrișeáză, 1 pl. defrișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. defrișéze; ger. defrișând

DEFRIȘÁ vb. (SILV.) a despăduri, (reg.) a târși, (Transilv. și Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.)

DEFRIȘÁ vb. I. tr. A tăia și a înlătura arborii dintr-o pădure spre a obține un teren propriu pentru agricultură, pentru pășunat etc. [< fr. défricher].

DEFRIȘÁ vb. tr. 1. a înlătura prin tăiere arborii dintr-o anumită porțiune de pădure; a despăduri. 2. (fig.) a descurca, a lămuri, a limpezi (o problemă); a aborda punctele esențiale, fără a trata fondul. (< fr. défricher)

A DEFRIȘÁ ~éz tranz. (terenuri) A lipsi de arbori și arbuști prin tăiere sau prin ardere, spre a face bun pentru agricultură, construcții sau pentru reîmpădurire; a despăduri. /<fr. défricher

*defrișéz v. tr. (fr. défricher, d. friche, țelină, teren necultivat). Barb. Desțelenesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEFRIȘAT adj. despădurit, (înv.) săciuit, tîrșit. (Un loc ~.)

arată toate definițiile

Intrare: defrișa
  • silabație: -fri-
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defrișa
  • defrișare
  • defrișat
  • defrișatu‑
  • defrișând
  • defrișându‑
singular plural
  • defrișea
  • defrișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defrișez
(să)
  • defrișez
  • defrișam
  • defrișai
  • defrișasem
a II-a (tu)
  • defrișezi
(să)
  • defrișezi
  • defrișai
  • defrișași
  • defrișaseși
a III-a (el, ea)
  • defrișea
(să)
  • defrișeze
  • defrișa
  • defrișă
  • defrișase
plural I (noi)
  • defrișăm
(să)
  • defrișăm
  • defrișam
  • defrișarăm
  • defrișaserăm
  • defrișasem
a II-a (voi)
  • defrișați
(să)
  • defrișați
  • defrișați
  • defrișarăți
  • defrișaserăți
  • defrișaseți
a III-a (ei, ele)
  • defrișea
(să)
  • defrișeze
  • defrișau
  • defrișa
  • defrișaseră
Intrare: defrișat
defrișat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defrișat
  • defrișatul
  • defrișatu‑
  • defrișa
  • defrișata
plural
  • defrișați
  • defrișații
  • defrișate
  • defrișatele
genitiv-dativ singular
  • defrișat
  • defrișatului
  • defrișate
  • defrișatei
plural
  • defrișați
  • defrișaților
  • defrișate
  • defrișatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)