2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

defrișát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: defrișa] 1-2 Defrișare (1-2). 3 (Pex) Desțelenire. 4 Defrișare (4).

defrișát2, -ă a [At: RALEA, O. 121 / Pl: ~áți, ~e / E: defrișa] 1 (D. arbori) Înlăturat de pe un teren, pentru a-l face propriu agriculturii, construcțiilor etc. 2 (D. terenuri) Redat agriculturii prin înlăturarea arborilor și resturilor lemnoase. 3 (Pex) Desțelenit2.

DEFRIȘÁT, -Ă, defrișați, -te, adj. (Despre terenuri) Redat agriculturii, pășunatului etc., prin tăierea și înlăturarea arborilor și a plantelor lemnoase. – V. defrișa.

DEFRIȘÁT, -Ă, defrișați, -te, adj. (Despre terenuri) Redat agriculturii, pășunatului etc., prin tăierea și înlăturarea arborilor și a plantelor lemnoase. – V. defrișa.

DEFRIȘÁT, -Ă, defrișați, -te, adj. Făcut propriu pentru agricultură, pentru pășunat sau pentru construcții. Terenuri defrișate.

DEFRIȘÁT adj. (SILV.) despădurit, (înv.) săciuit, târșit. (Un loc ~.)

DEFRIȘÁT s. v. defrișare.

DEFRIȘÁT s.n. Defrișare. ◊ Mașină de defrișat = mașină forestieră folosită pentru smulgerea cioatelor din sol după tăierea arborilor; defrișator. [< defrișa].

defrișá vt [At: I. IONESCU, M. 43 / Pzi: ~șéz / E: fr défricher] 1 (C. i. păduri) A înlătura prin tăiere sau ardere, spre a elibera terenul și a-l face propriu pentru agricultură, construcții etc. 2 (C. i. terenuri) A curăța de arbori sau resturi lemnoase Si: a despăduri, (reg) a lăzui. 3 (Pex) A desțeleni.

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A face propriu pentru agricultură, pentru pășunat sau pentru construcții un loc necultivat, prin tăierea și înlăturarea arborilor și a celorlalte plante lemnoase. V. lăzui.

defrișá (a ~) (de-fri-) vb., ind. prez. 3 defrișeáză, 1 pl. defrișắm; conj. prez. 3 defrișéze; ger. defrișấnd

defrișá vb. (sil. -fri-), ind. prez. 1 sg. defrișéz, 3 sg. și pl. defrișeáză, 1 pl. defrișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. defrișéze; ger. defrișând

DEFRIȘÁ vb. (SILV.) a despăduri, (reg.) a târși, (Transilv. și Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.)

DEFRIȘÁ vb. I. tr. A tăia și a înlătura arborii dintr-o pădure spre a obține un teren propriu pentru agricultură, pentru pășunat etc. [< fr. défricher].

DEFRIȘÁ vb. tr. 1. a înlătura prin tăiere arborii dintr-o anumită porțiune de pădure; a despăduri. 2. (fig.) a descurca, a lămuri, a limpezi (o problemă); a aborda punctele esențiale, fără a trata fondul. (< fr. défricher)

A DEFRIȘÁ ~éz tranz. (terenuri) A lipsi de arbori și arbuști prin tăiere sau prin ardere, spre a face bun pentru agricultură, construcții sau pentru reîmpădurire; a despăduri. /<fr. défricher

*defrișéz v. tr. (fr. défricher, d. friche, țelină, teren necultivat). Barb. Desțelenesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEFRIȘÁT adj. despădurit, (înv.) săciuít, tîrșít. (Un loc ~.)

Intrare: defrișa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) defrișa defrișare defrișat defrișând singular plural
defrișea defrișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) defrișez (să) defrișez defrișam defrișai defrișasem
a II-a (tu) defrișezi (să) defrișezi defrișai defrișași defrișaseși
a III-a (el, ea) defrișea (să) defrișeze defrișa defrișă defrișase
plural I (noi) defrișăm (să) defrișăm defrișam defrișarăm defrișaserăm, defrișasem*
a II-a (voi) defrișați (să) defrișați defrișați defrișarăți defrișaserăți, defrișaseți*
a III-a (ei, ele) defrișea (să) defrișeze defrișau defrișa defrișaseră
Intrare: defrișat
defrișat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular defrișat defrișatul defrișa defrișata
plural defrișați defrișații defrișate defrișatele
genitiv-dativ singular defrișat defrișatului defrișate defrișatei
plural defrișați defrișaților defrișate defrișatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)