9 definiții pentru defrișare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEFRIȘARE, defrișări, s. f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei. – V. defrișa.
DEFRIȘARE, defrișări, s. f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei. – V. defrișa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
defrișare sf [At: I. IONESCU, M. 350 / Pl: ~șări / E: defrișa] 1 Înlăturare a pădurilor, prin tăiere sau ardere, spre a elibera terenul pentru agricultură, construcții etc. Si: defrișat1 (1). 2 Curățare a unui teren de arbori sau resturi lemnoase Si: defrișat1 (2), despădurire, (reg) lăzuire. 3 (Pex) Desțelenire. 4 (Rar) Exploatare a lemnului Si: defrișat1 (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFRIȘARE, defrișări, s. f. Acțiunea de a defrișa. Defrișarea locului și facerea drumurilor. BART, E. 281.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFRIȘARE s.f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei; defrișat. [< defrișa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
defrișare (desp. de-fri-) s. f., g.-d. art. defrișării; pl. defrișări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
defrișare (de-fri-) s. f., g.-d. art. defrișării; pl. defrișări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
defrișare s. f. (sil. -fri-), g.-d. art. defrișării; pl. defrișări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEFRIȘARE s. (SILV.) defrișat, despădurire, (prin sudul Transilv.) săciuit. (~ a unui teren împădurit.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEFRIȘARE s. defrișat, despădurire, (prin sudul Transilv.) săciuit. (~ a unui teren împădurit.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: de-fri-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
defrișare, defrișărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: defrișat despădurire săciuit
- Defrișarea locului și facerea drumurilor. BART, E. 281. DLRLC
-
etimologie:
- defrișa DEX '09 DEX '98 DN