2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

defrișare sf [At: I. IONESCU, M. 350 / Pl: ări / E: defrișa] 1 Înlăturare a pădurilor, prin tăiere sau ardere, spre a elibera terenul pentru agricultură, construcții etc. Si: defrișat1 (1). 2 Curățare a unui teren de arbori sau resturi lemnoase Si: defrișat1 (2), despădurire, (reg) lăzuire. 3 (Pex) Desțelenire. 4 (Rar) Exploatare a lemnului Si: defrișat1 (4).

DEFRIȘÁRE, defrișări, s. f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei. – V. defrișa.

DEFRIȘÁRE, defrișări, s. f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei. – V. defrișa.

DEFRIȘÁRE, defrișări, s. f. Acțiunea de a defrișa. Defrișarea locului și facerea drumurilor. BART, E. 281.

defrișáre (de-fri-) s. f., g.-d. art. defrișắrii; pl. defrișắri

defrișáre s. f. (sil. -fri-), g.-d. art. defrișării; pl. defrișări

DEFRIȘÁRE s. (SILV.) defrișat, despădurire, (prin sudul Transilv.) săciuit. (~ a unui teren împădurit.)

DEFRIȘÁRE s.f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei; defrișat. [< defrișa].

defrișa vt [At: I. IONESCU, M. 43 / Pzi: ~șéz / E: fr défricher] 1 (C.i. păduri) A înlătura prin tăiere sau ardere, spre a elibera terenul și a-l face propriu pentru agricultură, construcții etc. 2 (C.i. terenuri) A curăța de arbori sau resturi lemnoase Si: a despăduri, (reg) a lăzui. 3 (Pex) A desțeleni.

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A face propriu pentru agricultură, pentru pășunat sau pentru construcții un loc necultivat, prin tăierea și înlăturarea arborilor și a celorlalte plante lemnoase. V. lăzui.

defrișá (a ~) (de-fri-) vb., ind. prez. 3 defrișeáză, 1 pl. defrișắm; conj. prez. 3 defrișéze; ger. defrișấnd

defrișá vb. (sil. -fri-), ind. prez. 1 sg. defrișéz, 3 sg. și pl. defrișeáză, 1 pl. defrișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. defrișéze; ger. defrișând

DEFRIȘÁ vb. (SILV.) a despăduri, (reg.) a târși, (Transilv. și Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.)

DEFRIȘÁ vb. I. tr. A tăia și a înlătura arborii dintr-o pădure spre a obține un teren propriu pentru agricultură, pentru pășunat etc. [< fr. défricher].

DEFRIȘÁ vb. tr. 1. a înlătura prin tăiere arborii dintr-o anumită porțiune de pădure; a despăduri. 2. (fig.) a descurca, a lămuri, a limpezi (o problemă); a aborda punctele esențiale, fără a trata fondul. (< fr. défricher)

A DEFRIȘÁ ~éz tranz. (terenuri) A lipsi de arbori și arbuști prin tăiere sau prin ardere, spre a face bun pentru agricultură, construcții sau pentru reîmpădurire; a despăduri. /<fr. défricher

*defrișéz v. tr. (fr. défricher, d. friche, țelină, teren necultivat). Barb. Desțelenesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEFRIȘARE s. defrișat, despădurire, (prin sudul Transilv.) săciuit. (~ a unui teren împădurit.)

arată toate definițiile

Intrare: defrișa
  • silabație: -fri-
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defrișa
  • defrișare
  • defrișat
  • defrișatu‑
  • defrișând
  • defrișându‑
singular plural
  • defrișea
  • defrișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defrișez
(să)
  • defrișez
  • defrișam
  • defrișai
  • defrișasem
a II-a (tu)
  • defrișezi
(să)
  • defrișezi
  • defrișai
  • defrișași
  • defrișaseși
a III-a (el, ea)
  • defrișea
(să)
  • defrișeze
  • defrișa
  • defrișă
  • defrișase
plural I (noi)
  • defrișăm
(să)
  • defrișăm
  • defrișam
  • defrișarăm
  • defrișaserăm
  • defrișasem
a II-a (voi)
  • defrișați
(să)
  • defrișați
  • defrișați
  • defrișarăți
  • defrișaserăți
  • defrișaseți
a III-a (ei, ele)
  • defrișea
(să)
  • defrișeze
  • defrișau
  • defrișa
  • defrișaseră
Intrare: defrișare
defrișare substantiv feminin
  • silabație: -fri-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defrișare
  • defrișarea
plural
  • defrișări
  • defrișările
genitiv-dativ singular
  • defrișări
  • defrișării
plural
  • defrișări
  • defrișărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)