2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

defrișáre sf [At: I. IONESCU, M. 350 / Pl: ~șắri / E: defrișa] 1 Înlăturare a pădurilor, prin tăiere sau ardere, spre a elibera terenul pentru agricultură, construcții etc. Si: defrișat1 (1). 2 Curățare a unui teren de arbori sau resturi lemnoase Si: defrișat1 (2), despădurire, (reg) lăzuire. 3 (Pex) Desțelenire. 4 (Rar) Exploatare a lemnului Si: defrișat1 (4).

DEFRIȘÁRE, defrișări, s. f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei. – V. defrișa.

DEFRIȘÁRE, defrișări, s. f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei. – V. defrișa.

DEFRIȘÁRE, defrișări, s. f. Acțiunea de a defrișa. Defrișarea locului și facerea drumurilor. BART, E. 281.

defrișáre (de-fri-) s. f., g.-d. art. defrișắrii; pl. defrișắri

defrișáre s. f. (sil. -fri-), g.-d. art. defrișării; pl. defrișări

DEFRIȘÁRE s. (SILV.) defrișat, despădurire, (prin sudul Transilv.) săciuit. (~ a unui teren împădurit.)

DEFRIȘÁRE s.f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei; defrișat. [< defrișa].

defrișá vt [At: I. IONESCU, M. 43 / Pzi: ~șéz / E: fr défricher] 1 (C. i. păduri) A înlătura prin tăiere sau ardere, spre a elibera terenul și a-l face propriu pentru agricultură, construcții etc. 2 (C. i. terenuri) A curăța de arbori sau resturi lemnoase Si: a despăduri, (reg) a lăzui. 3 (Pex) A desțeleni.

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A face propriu pentru agricultură, pentru pășunat sau pentru construcții un loc necultivat, prin tăierea și înlăturarea arborilor și a celorlalte plante lemnoase. V. lăzui.

defrișá (a ~) (de-fri-) vb., ind. prez. 3 defrișeáză, 1 pl. defrișắm; conj. prez. 3 defrișéze; ger. defrișấnd

defrișá vb. (sil. -fri-), ind. prez. 1 sg. defrișéz, 3 sg. și pl. defrișeáză, 1 pl. defrișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. defrișéze; ger. defrișând

DEFRIȘÁ vb. (SILV.) a despăduri, (reg.) a târși, (Transilv. și Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.)

DEFRIȘÁ vb. I. tr. A tăia și a înlătura arborii dintr-o pădure spre a obține un teren propriu pentru agricultură, pentru pășunat etc. [< fr. défricher].

DEFRIȘÁ vb. tr. 1. a înlătura prin tăiere arborii dintr-o anumită porțiune de pădure; a despăduri. 2. (fig.) a descurca, a lămuri, a limpezi (o problemă); a aborda punctele esențiale, fără a trata fondul. (< fr. défricher)

A DEFRIȘÁ ~éz tranz. (terenuri) A lipsi de arbori și arbuști prin tăiere sau prin ardere, spre a face bun pentru agricultură, construcții sau pentru reîmpădurire; a despăduri. /<fr. défricher

*defrișéz v. tr. (fr. défricher, d. friche, țelină, teren necultivat). Barb. Desțelenesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEFRIȘÁRE s. defrișat, despădurire, (prin sudul Transilv.) săciuít. (~ a unui teren împădurit.)

Intrare: defrișa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) defrișa defrișare defrișat defrișând singular plural
defrișea defrișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) defrișez (să) defrișez defrișam defrișai defrișasem
a II-a (tu) defrișezi (să) defrișezi defrișai defrișași defrișaseși
a III-a (el, ea) defrișea (să) defrișeze defrișa defrișă defrișase
plural I (noi) defrișăm (să) defrișăm defrișam defrișarăm defrișaserăm, defrișasem*
a II-a (voi) defrișați (să) defrișați defrișați defrișarăți defrișaserăți, defrișaseți*
a III-a (ei, ele) defrișea (să) defrișeze defrișau defrișa defrișaseră
Intrare: defrișare
defrișare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular defrișare defrișarea
plural defrișări defrișările
genitiv-dativ singular defrișări defrișării
plural defrișări defrișărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)