DEFRAUDARE, defraudări, s. f. Acțiunea de a defrauda și rezultatul ei; delapidare, fraudă, fraudare. [Pr.: -fra-u-] – V. defrauda.

defraudare sf [At: DEX / Pl: ~dări / E: defrauda] (Înv) Luare prin fraudă a banilor unei instituții publice Si: defraudat¹.

DEFRAUDARE, defraudări, s. f. Acțiunea de a defrauda și rezultatul ei; delapidare, fraudă, fraudare, frustrare. [Pr.: -fra-u-] – V. defrauda.

DEFRAUDARE s.f. Acțiunea de a defrauda și rezultatul ei; delapidare, fraudă, fraudare. [Pron. -fra-u-. / < defrauda].

DEFRAUDA, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frauda. [Pr.: -fra-u-] – Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare.

defrauda vt [At: ȘĂINEANU² / Pzi: ~dez / E: lat defraudare] (Înv; c.i. banii unei instituții publice) A lua prin fraudă.

DEFRAUDA, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frauda, a frustra. [Pr.: -fra-u-] – Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare.

DEFRAUDA, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frustra.

DEFRAUDA vb. I. tr. A delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituție etc.); a frauda. [Pron. -fra-u-. / < lat. defraudare, cf. it. defraudare].

DEFRAUDA vb. tr. a delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituție etc.); a înșela, a escroca; a frauda. (< lat., it. defraudare)

A DEFRAUDA ~ez tranz. (bani publici) A sustrage prin fraudă; a delapida. [Sil. -fra-u-] /<lat. defraudare

defraudà v. a lua prin fraudă.

*defraudéz v. tr. (lat. it. defraudare, a înșela, a despoĭa, de unde și germ. defraudieren. V. fraudă). Trans. Delapidez.

defraudare (desp. -fra-u-) s. f., g.-d. art. defraudării; pl. defraudări

defraudare (-fra-u-) s. f., g.-d. art. defraudării; pl. defraudări

defraudare s. f. (sil. -fra-u-), g.-d. art. defraudării; pl. defraudări

defrauda (a ~) (desp. -fra-u-) vb., ind. prez. 1 sg. defraudez, 3 defraudează; conj. prez. 1 sg. să defraudez, 3 să defraudeze

defrauda (a ~) (-fra-u-) vb., ind. prez. 3 defraudează

defrauda vb. (sil. -fra-u-), ind. prez. 1 sg. defraudez, 3 sg. și pl. defraudează

DEFRAUDARE s. v. delapidare.

DEFRAUDARE s. delapidare, sustragere, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (grecism înv.) sfeterismos, (impr.) deturnare. (~ unei sume de bani.)

DEFRAUDA vb. v. delapida.

DEFRAUDA vb. a delapida, a sustrage, (rar) a frauda, (înv. și fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.)