17 definiții pentru deformație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFORMÁȚIE, deformații, s. f. Deformare. [Var.: deformațiúne s. f.] – Din fr. déformation, lat. deformatio, -onis.

DEFORMÁȚIE, deformații, s. f. Deformare. [Var.: deformațiúne s. f.] – Din fr. déformation, lat. deformatio, -onis.

deformație sf [At: TURNESCU, C. 53r/14 / V: ~iune, diformațiune / Pl: ~ii / E: fr déformation, lat deformatio, -onis] 1-2 Deformare (1-2). 3 Urâțire. 4 (Prc) Vătămare. 5 (Prc) Îngrășare. 6-11 Deformare (6-11). 12 (Fig) Denaturare. 13 (Fig) Deformare (13).

DEFORMÁȚIE, deformații, s. f. Deformare.

DEFORMÁȚIE s.f. Alterare, stricare a formei naturale sau primitive; deformare. ◊ Deformație profesională = apreciere eronată, mecanică, datorită deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. [Gen. -iei, var. deformațiune s.f. / cf. fr. déformation, it. deformazione, lat. deformatio].

DEFORMÁȚIE s. f. 1. deformare. ♦ ~ profesională = folosire mecanică, în viața de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. 2. (tehn.) operație prin care se obține o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeței unui material. ♦ ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice. (< fr. déformation, lat. deformatio)

DEFORMAȚIÚNE s. f. v. deformație.

DEFORMAȚIÚNE s. f. v. deformație.

diformațiune sf vz deformațiune

DEFORMAȚIÚNE s.f. v. deformație.

*deformațiúne f. (lat. deformátio, -ónis). Stricarea formeĭ, urîțire. – Și -áție dar ob. -are.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deformație (desp. -ți-e) s. f., art. deformația (desp. -ți-a), g.-d. art. deformației; pl. deformații, art. deformațiile (desp. -ți-i-)

deformație (-ți-e) s. f., art. deformația (-ți-a), g.-d. art. deformației; pl. deformații, art. deformațiile (-ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFORMÁȚIE s. 1. v. desfigurare. 2. deformare. (~ profesională.)

DEFORMAȚIE s. 1. deformare, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strîmbare, urîțire. (~ a feței unei persoane.) 2. deformare. (~ profesională.)

Intrare: deformație
deformație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deformație
  • deformația
plural
  • deformații
  • deformațiile
genitiv-dativ singular
  • deformații
  • deformației
plural
  • deformații
  • deformațiilor
vocativ singular
plural
deformațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deformațiune
  • deformațiunea
plural
  • deformațiuni
  • deformațiunile
genitiv-dativ singular
  • deformațiuni
  • deformațiunii
plural
  • deformațiuni
  • deformațiunilor
vocativ singular
plural
diformațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deformație, deformațiisubstantiv feminin

  • 1. Alterare, stricare a formei naturale sau primitive. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deformare
    • 1.1. Deformație profesională = apreciere eronată, mecanică, datorită deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. DN
  • 2. tehnică Operație prin care se obține o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeței unui material. MDN '00
    • 2.1. Deformație plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.