15 definiții pentru deformație deformațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFORMÁȚIE, deformații, s. f. Deformare. [Var.: deformațiúne s. f.] – Din fr. déformation, lat. deformatio, -onis.

DEFORMÁȚIE, deformații, s. f. Deformare. [Var.: deformațiúne s. f.] – Din fr. déformation, lat. deformatio, -onis.

deformație sf [At: TURNESCU, C. 53r/14 / V: ~iune, diformațiune / Pl: ~ii / E: fr déformation, lat deformatio, -onis] 1-2 Deformare (1-2). 3 Urâțire. 4 (Prc) Vătămare. 5 (Prc) Îngrășare. 6-11 Deformare (6-11). 12 (Fig) Denaturare. 13 (Fig) Deformare (13).

DEFORMÁȚIE, deformații, s. f. Deformare.

DEFORMÁȚIE s.f. Alterare, stricare a formei naturale sau primitive; deformare. ◊ Deformație profesională = apreciere eronată, mecanică, datorită deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. [Gen. -iei, var. deformațiune s.f. / cf. fr. déformation, it. deformazione, lat. deformatio].

DEFORMÁȚIE s. f. 1. deformare. ♦ ~ profesională = folosire mecanică, în viața de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. 2. (tehn.) operație prin care se obține o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeței unui material. ♦ ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice. (< fr. déformation, lat. deformatio)

DEFORMAȚIÚNE s. f. v. deformație.

DEFORMAȚIÚNE s. f. v. deformație.

deformațiune sf vz deformație

DEFORMAȚIÚNE s.f. v. deformație.

deformați(un)e f. alterarea formei.

*deformațiúne f. (lat. deformátio, -ónis). Stricarea formeĭ, urîțire. – Și -áție dar ob. -are.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deformáție (-ți-e) s. f., art. deformáția (-ți-a), g.-d. art. deformáției; pl. deformáții, art. deformáțiile (-ți-i-)

deformáție s. f. → formație


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEFORMÁȚIE s. 1. v. desfigurare. 2. deformare. (~ profesională.)

DEFORMAȚIE s. 1. deformare, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strîmbare, urîțire. (~ a feței unei persoane.) 2. deformare. (~ profesională.)

Intrare: deformație
deformație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deformație
  • deformația
plural
  • deformații
  • deformațiile
genitiv-dativ singular
  • deformații
  • deformației
plural
  • deformații
  • deformațiilor
vocativ singular
plural
deformațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deformațiune
  • deformațiunea
plural
  • deformațiuni
  • deformațiunile
genitiv-dativ singular
  • deformațiuni
  • deformațiunii
plural
  • deformațiuni
  • deformațiunilor
vocativ singular
plural

deformație deformațiune

  • 1. Alterare, stricare a formei naturale sau primitive.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deformare
    • 1.1. Deformație profesională = apreciere eronată, mecanică, datorită deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni.
      surse: DN
  • 2. tehnică Operație prin care se obține o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeței unui material.
    surse: MDN '00
    • 2.1. Deformație plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice.
      surse: MDN '00

etimologie: