DEFLAȚIE, deflații, s. f. 1. Retragere din circulație a unei cantități de bancnote în timpul unei inflații, pentru a face să crească puterea de cumpărare a banului. 2. Proces de răspândire prin intermediul vântului a materialului rezultat în urma eroziunii. – Din fr. déflation.^[1]

deflație sf [At: ENC. AGR. / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr déflation] 1 (Fin) Retragere din circulație a unei cantități de bancnote în timpul unei inflații, pentru a face să crească puterea de cumpărare a banului. 2 (Fin; îoc inflație) Creștere a valorii unei monede. 3 (Glg) Proces de răspândire prin intermediul vântului a materialului fin rezultat în urma eroziunii.

DEFLAȚIE, deflații, s. f. 1. Retragere din circulație a unei cantități de bancnote în timpul unei inflații, pentru a face să crească puterea de cumpărare a banului. 2. Proces de răspândire prin intermediul vântului a materialului rezultat în urma eroziunii. – Din fr. déflation.

DEFLAȚIE s.f. 1. Retragere din circulație a unei anumite cantități de bancnote în timpul unei inflații, pentru a face să crească puterea de cumpărare a banului. 2. Acțiunea de îndepărtare și de transportare de către vînt a nisipurilor provenite din dezagregarea rocilor de la suprafața pămîntului. [Gen. -iei. / < fr. déflation].

DEFLAȚIE s. f. 1. ansamblu de măsuri economice luate în scopul combaterii inflației, al corectării dezechilibrului balanței de plăți. 2. spulberarea de către vânt a nisipurilor provenite din dezagregarea rocilor de la suprafața pământului. (< fr. déflation)

DEFLAȚIE ~i f. Ansamblu de măsuri economice și financiare luate pentru a soluționa o criză de inflație. [Art. deflația; G.-D. deflației; Sil. -ți-e] /<fr. déflation

deflațiune sf vz deflație

*deflațiúne f. (după inflațiune pin schimbare de prefix). Fin. Desunflare, scăderea prea mariĭ cantitățĭ a banilor (de hîrtie) pe o pĭață.

deflație (desp. de-fla-ți-e) s. f., art. deflația (desp. -ți-a), g.-d. art. deflației; pl. deflații, art. deflațiile (desp. -ți-i-)

deflație (de-fla-ți-e) s. f., art. deflația (-ți-a), g.-d. art. deflației; pl. deflații, art. deflațiile (-ți-i-)

deflație s. f. (sil. -fla-ți-e), art. deflația (sil.-ți-a), g.-d. art. deflației; pl. deflații, art. deflațiile (sil. -ți-i-)

deflație

pavaj de deflație (sedim.), (engl.= desert pavement) acumulări de bolovănișuri și pietrișuri angulare (→ dreikanter), cu fețe lustruite sau lăcuite, rămase în loc după îndepărtarea prin → deflație a fracțiunilor granulometrice medii și fine.

DEFLÁȚIE (< fr. {i}) s. f. 1. (EC.) Modalitate (cea mai drastică) de combatere a inflației prin reducerea masei monetare în circulație, în scopul diminuării cererii de consum. ◊ D. monetară = restrângere a circulației biletelor de bancă. ◊ D. financiară = practicarea politicii excedentelor bugetare, achitarea datoriei publice față de banca centrală. ◊ D. de credit = ridicare a nivelului dobânzilor și limitare a acordării creditelor, controlul prețurilor și al salariilor, sporirea nivelului impozitelor. 2. (GEOMORF.) Proces de îndepărtare, sub acțiunea vântului, a materialului fin rezultat în urma coraziunii.