2 intrări

20 de definiții

defilát2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: defila2] (Îvr) Defilare2.

defilát3, -ă a [At: DN3 / Pl: ~áți, ~e / E: fr défilé] (Mil; d. un teren) Ascuns de vederea inamicului înapoia unei acoperiri.

defilát1 sn [At: LM / Pl: ~uri / E: defila1] 1-5 Defilare (1-5). 6 Perindare. 7 (Îvr) Defileu (1).

defilát adj. m., pl. defiláți; f. sg. defilátă, pl. defiláte

DEFILÁT, -Ă adj. (Mil.; despre un teren) Ascuns de vederea inamicului înapoia unei acoperiri. [< fr. défilé].

DEFILÁT, -Ă adj. (despre un teren) ascuns de vederea inamicului terestru înapoia unei acoperiri. (< fr. défilé)

defilá1 vi [At: AR (1834), 323 / Pzi: ~lez și (îvr) ~fíl / E: fr defiler] 1 (D. trupe sau mulțimi) A trece în pas cadențat în coloană (de marș) prin fața comandanților sau a autorităților pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serbări etc. 2 (D. persoane) A merge cu pas apăsat, grav, ca de marș. 3 (D. persoane, cortegii) A trece în șir (prin fața cuiva sau a ceva). 4 A se perinda.

defilá2 vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ~léz / E: de(s)- + fila] 1-2 (Îvr; d. mărgele) A (se) deșira.

DEFILÁ, defilez, vb. I. Intranz. (Despre trupe sau despre o mulțime) A trece în pas cadențat în coloană (de marș) prin fața comandanților sau reprezentanților autorităților, pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serbări sau a unei inspecții; (despre persoane, cortegii) a trece în șir (prin fața cuiva). ♦ Fig. A se succeda. – Din fr. défiler.

DEFILÁ, defilez, vb. I. Intranz. (Despre trupe sau despre o mulțime) A trece în pas cadențat în coloană (de marș) prin fața comandanților sau reprezentanților autorităților, pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serbări sau a unei inspecții; (despre persoane, cortegii) a trece în șir (prin fața cuiva). ♦ Fig. A se succeda. – Din fr. défiler.

DEFILÁ, defilez, vb. I. Intranz. 1. (Despre trupe, organizații de masă etc.) A trece în coloană, în marș prin fața reprezentanților autorității (civile sau militare) pentru a da onorul (cu ocazia unei parade, a unei serbări). Au defilat cu școlile și armata, veteranii, – oștenii de la 77, răniții și rămășițele regimentelor glorioase. SADOVEANU, O. VI 477. Oamenii... au defilat în zorii zilei, prin fața căpitanului. BRĂESCU, V. A. 45. 2. (Despre persoane, cortegii) A trece în șir (prin fața cuiva). Tramvaiele se îngrămădeau imobilizate, așteptînd... să defileze [cortegiul funebru]. C. PETRESCU, C. V. 293. Profesorul... defilează prin oraș cu familia. SAHIA, N. 54. Ușile se deschiseră și unul cîte unul [deținuții] zgribuliți, galbeni... defilară printre arme și se înșirară în mijlocul curții. VLAHUȚĂ, O. A. 162. ◊ Fig. Cetatea Neamțului, Varaticul, Ceahlăul, drumurile pline de soare, nopțile cu lună, îmi apăreau acum ca un cortegiu al verii, care defilase repede și dispăruse după orizont. IBRĂILEANU, A. 211.

defilá (a ~) vb., ind. prez. 3 defileáză

defilá vb., ind. prez. 1 sg. defiléz, 3 sg. și pl. defileáză

DEFILÁ vb. I. intr. (Despre coloane, convoiuri etc.) A trece în rânduri, în șir. ♦ (Despre trupe, unități militare) A trece prin fața unui comandant, a unui șef etc. pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. ♦ (Fig.) A se succeda. [< fr. défiler, lat. filum – fir].

DEFILÁ vb. intr. 1. (despre coloane, convoaie etc.) a trece în rânduri, în șir. ◊ (despre trupe, unități militare) a trece prin fața unui comandant pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. 2. (p. ext.) a se succeda fără întrerupere. (< fr. défiler)

A DEFILÁ ~éz intranz. 1) (despre grupe sau coloane organizate de oameni) A trece în pas cadențat în coloană de marș (prin fața unui comandant sau a unei autorități) cu o anumită ocazie (paradă, inspecții, demonstrație, serbare). 2) fig. (despre persoane, cortegii) A trece în șir (prin fața cuiva). 3) A se succeda fără întrerupere. /<fr. défiler

defilà v. a merge unul după altul, în șir, în linie.

*defiléz v. tr. (fr. défiler, d. fil, fir). Merg unu după altu. Armata defilează, trece în șir pin aintea comandantuluĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEFILÁ vb. a se perinda, a se prefira, a se succeda, (fig.) a se derula. (Copacii îi ~ prin fața ochilor.)

Intrare: defila
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) defila defilare defilat defilând singular plural
defilea defilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) defilez (să) defilez defilam defilai defilasem
a II-a (tu) defilezi (să) defilezi defilai defilași defilaseși
a III-a (el, ea) defilea (să) defileze defila defilă defilase
plural I (noi) defilăm (să) defilăm defilam defilarăm defilaserăm, defilasem*
a II-a (voi) defilați (să) defilați defilați defilarăți defilaserăți, defilaseți*
a III-a (ei, ele) defilea (să) defileze defilau defila defilaseră
Intrare: defilat
defilat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular defilat defilatul defila defilata
plural defilați defilații defilate defilatele
genitiv-dativ singular defilat defilatului defilate defilatei
plural defilați defilaților defilate defilatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)