2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deferlare sf [At: LTR2 / Pl: ~lări / E: deferla] (Mar) Rostogolire și spargere a valurilor, împrăștiindu-se Si: deferlaj, deferlat1.

DEFERLÁRE s.f. Acțiunea de a deferla și rezultatul ei. ♦ Cădere a crestelor de val înainte ca urmare a faptului că valul întâlnește un obstacol; deferlaj. [< deferla, după fr. déferlement].

deferla vr [At: ABC MAR. / Pzi: 3 ~lea / E: fr déferler] (Mar; d. valuri) A se rostogoli și a se sparge, împrăștiindu-se.

DEFERLÁ vb. I. intr. (Despre valuri) A se revărsa, a se sparge rostogolindu-se. [< fr. déferler].

DEFERLÁ vb. intr. (despre valuri) a se revărsa, a se sparge, rostogolindu-se. (< fr. déferler)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deferláre (rar) s. f., g.-d. art. deferlắrii

deferláre s. f., g.-d. art. deferlării

deferláre s. f., g.-d. art. deferlắrii

deferlá vb., ind. prez. 3 sg. deferleáză

Intrare: deferlare
deferlare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deferlare
  • deferlarea
plural
  • deferlări
  • deferlările
genitiv-dativ singular
  • deferlări
  • deferlării
plural
  • deferlări
  • deferlărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deferla
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deferla
  • deferlare
  • deferlat
  • deferlatu‑
  • deferlând
  • deferlându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • deferlea
(să)
  • deferleze
  • deferla
  • deferlă
  • deferlase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • deferlea
(să)
  • deferleze
  • deferlau
  • deferla
  • deferlaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)