opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deferlare sf [At: LTR2 / Pl: ~lări / E: deferla] (Mar) Rostogolire și spargere a valurilor, împrăștiindu-se Si: deferlaj, deferlat1.

DEFERLARE s.f. Acțiunea de a deferla și rezultatul ei. ♦ Cădere a crestelor de val înainte ca urmare a faptului că valul întîlnește un obstacol; deferlaj. [< deferla, după fr. déferlement].

deferla vr [At: ABC MAR. / Pzi: 3 ~lează / E: fr déferler] (Mar; d. valuri) A se rostogoli și a se sparge, împrăștiindu-se.

DEFERLA vb. I. intr. (Despre valuri) A se revărsa, a se sparge rostogolindu-se. [< fr. déferler].

DEFERLA vb. intr. (despre valuri) a se revărsa, a se sparge, rostogolindu-se. (< fr. déferler)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!deferlare (livr.) s. f., g.-d. art. deferlării; pl. deferlări

deferlare (rar) s. f., g.-d. art. deferlării

deferlare s. f., g.-d. art. deferlării

deferlare s. f., g.-d. art. deferlării

+deferla (livr.) vb., ind. prez. 3 deferlează, imperf. 3 pl. deferlau; conj. prez. 3 să deferleze

deferla vb., ind. prez. 3 sg. deferlează

Intrare: deferlare
deferlare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deferlare
  • deferlarea
plural
  • deferlări
  • deferlările
genitiv-dativ singular
  • deferlări
  • deferlării
plural
  • deferlări
  • deferlărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: deferla
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deferla
  • deferlare
  • deferlat
  • deferlatu‑
  • deferlând
  • deferlându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • deferlează
 (să)
  • deferleze
  • deferla
  • deferlă
  • deferlase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • deferlează
 (să)
  • deferleze
  • deferlau
  • deferlară
  • deferlaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deferlare, deferlărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a deferla și rezultatul ei. DN
    • 1.1. Cădere a crestelor de val înainte ca urmare a faptului că valul întâlnește un obstacol. DN
      sinonime: deferlaj
etimologie:
  • deferla DN

deferlaverb

  • 1. (Despre valuri) A se revărsa, a se sparge rostogolindu-se. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.