3 intrări

14 definiții

deferént, ~ă a [At: HELIADE, PARALELISM I, 66/24 / V: ~ránt / Pl: ~nți, ~e / E: fr déférent, lat deferens, -ntis] 1 Plin de respect. 2 Plin de stimă. 3 Care are o considerație deosebită. 4 Condescendent. 5 Binevoitor.

DEFERÉNT, -Ă, deferenți, -te, adj. Plin de deferență; care arată deferență; respectuos; condescendent. – Din fr. déférent, lat. deferens, -ntis.

DEFERÉNT, -Ă, deferenți, -te, adj. Plin de deferență; care arată deferență; respectuos; condescendent. – Din fr. déférent, lat. deferens, -ntis.

DEFERÉNT, -Ă, deferenți, -te, adj. Care arată (cuiva) deferență, stimă, respect.

deferént (respectuos) adj. m., pl. deferénți; f. deferéntă, pl. deferénte

deferént adj. m., pl. deferénți; f. sg. deferéntă, pl. deferénte

DEFERÉNT adj. v. respectuos.

DEFERÉNT, -Ă adj. 1. Plin de deferență; respectuos, condescendent. 2. (Anat.) Canal deferent = canal care conduce spre exterior. [< fr. déférent, cf. lat. deferens].

DEFERÉNT2, -Ă adj. 1. plin de deferență, respectuos, condescendent. 2. canal ~ = canal care conduce sperma din epididim în uretra posterioară. (< fr. déferent, lat. deferens)

DEFERÉNT1 s. n. (astr.) cerc mare pe care se deplasează centrul epiciclului planetelor aflate într-o mișcare uniformă. (< germ. Deferent)

DEFERÉNT ~tă (~ți, ~te) Care denotă deferență; plin de deferență; respectuos; condescendent. /<fr. déférent, lat. deferens, ~ntis

*deferént, -ă adj. (lat. déferens, -éntis). Condescendent, plin de considerațiune: persoană, purtare deferentă. Adv. Cu deferență.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEFERENT-, v. DEFERENTO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie a canalului deferent.

Intrare: deferent (adj.)
deferent (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deferent deferentul deferentă deferenta
plural deferenți deferenții deferente deferentele
genitiv-dativ singular deferent deferentului deferente deferentei
plural deferenți deferenților deferente deferentelor
vocativ singular
plural
Intrare: deferent (subst.)
deferent (subst.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deferent deferentul
plural deferente deferentele
genitiv-dativ singular deferent deferentului
plural deferente deferentelor
vocativ singular
plural
Intrare: deferent (pref.)
deferent (pref.)