defectoscopie sf [At: CIȘMAN, FIZ. II, 91 / Pl: ~ii / E: fr défectoscopie] Ansamblu de procedee folosite pentru examinarea materialelor și a pieselor în vederea descoperirii defectelor acestora.

DEFECTOSCOPIE s.f. Examinare a structurii materialelor sau a diferitelor piese pentru a descoperi defectele lor. [Gen. -iei. / < fr. défectoscopie, cf. lat. defectus – defect, gr. skopein – a privi].

DEFECTOSCOPIE s. f. examinare a structurii materialelor sau a diferitelor piese în scopul descoperirii unor eventuale defecte. (< fr. défectoscopie)

defectoscopie (desp. -tos-co-/-to-sco-) s. f., art. defectoscopia, g.-d. art. defectoscopiei; pl. defectoscopii, art. defectoscopiile (desp. -pi-i-)

!defectoscopie (-tos-co-/-to-sco-) s. f., art. defectoscopia, g.-d. art. defectoscopiei; pl. defectoscopii, art. defectoscopiile

defectoscopie s. f. (sil. mf. -sco-), art. defectoscopia, g.-d. art. defectoscopiei; pl. defectoscopii, art. defectoscopiile (sil. -pi-i-)

DEFECTO- „deficiență, fisură”. ◊ L. defectus „lipsă, uzură, distrugere” > fr. défecto- > rom. defecto-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în defectologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al copiilor cu deficiențe senzoriale și intelectuale; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu ajutorul căruia se descoperă defectele pieselor metalice; ~scopie (v. -scopie), s. f., procedeu de examinare a materialelor și a pieselor în vederea descoperirii defectelor acestora.

DEFECTOSCOPIE (< fr. {i}) s. f. Ansamblul procedeelor de examinare nedistructivă a materialelor și pieselor, bazate pe variația proprietăților fizice (conductibilitate electrică, permeabilitate pentru radiații X, radiații gamma, ultrasunete etc.) în zona în care se află defectul (incluziune, fisură, gol etc.).