9 definiții pentru defectologie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEFECTOLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al persoanelor cu deficiențe senzoriale, intelectuale etc. – Din rus. defektologhiia.
DEFECTOLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al persoanelor cu deficiențe senzoriale, intelectuale etc. – Din rus. defektologhiia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
defectologie sf [At: DER / Pl: ~ii / E: rs дефектология] Disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al persoanelor cu deficiențe senzoriale, intelectuale etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFECTOLOGIE s.f. Ramură a pedagogiei care studiază persoanele cu deficiențe senzoriale, intelectuale etc. [< rus. defektologhia, cf. lat. defectus – defect, gr. logos – știință].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFECTOLOGIE s. f. disciplină medico-pedagogică având ca profil educarea persoanelor cu deficiențe, senzoriale, intelectuale etc. (< rus. defektologiia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEFECTOLOGIE f. Ramură a pedagogiei care are drept obiect de studiu metodele de educație a copiilor cu defecte fizice sau intelectuale. [Art. defectologia; G.-D. defectologiei; Sil. -gi-e] /<rus. defektologhiia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
defectologie s. f., art. defectologia, g.-d. defectologii, art. defectologiei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
defectologie s. f., art. defectologia, g.-d. defectologii, art. defectologiei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
defectologie s. f., art. defectologia, g.-d. defectologii, art. defectologiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DEFECTO- „deficiență, fisură”. ◊ L. defectus „lipsă, uzură, distrugere” > fr. défecto- > rom. defecto-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în defectologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al copiilor cu deficiențe senzoriale și intelectuale; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu ajutorul căruia se descoperă defectele pieselor metalice; ~scopie (v. -scopie), s. f., procedeu de examinare a materialelor și a pieselor în vederea descoperirii defectelor acestora.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
defectologiesubstantiv feminin
- 1. Disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al persoanelor cu deficiențe senzoriale, intelectuale etc. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- defektologhiia DEX '09 DEX '98 DN