10 definiții pentru defăimător

defăimătór, ~oáre smf a [At: (a. 1773) GCR. II, 92/12 / V: ~fai~, ~faimătóriu, ~órie, ~ăm~ / Pl: ~i, ~oáre / E: defăima + -tor] 1-2 (Înv) (Persoană) care îndepărtează pe cineva cu dispreț și dojană Si: (îvr) defăimeț (1-2). 3-4 (Înv) (Persoană) care subapreciază pe cineva Si: (îvr) defăimeț (3-4). 5-6 (Înv) (Persoană) care desconsideră pe cineva Si: (îvr) defăimeț (5-6). 7-8 (Înv) (Persoană) care înjosește pe cineva Si: (îvr) defăimeț (7-8). 9-10 (Persoană) care umilește pe cineva Si: (îvr) defăimeț (9-10). 11-12 (Persoană) care detestă pe cineva Si: (îvr) defăimeț (11-12). 13-14 (Persoană) care vorbește de rău pe cineva Si: bârfitor, ponegritor. 15-16 (Persoană) care blamează pe cineva. 17-18 (Persoană) care calomniază pe cineva. 19-20 (Persoană) care hulește. 21-22 (Persoană) care compromite pe cineva. 23-24 (Persoană) care profanează ceva. 25-26 (Persoană) care critică vehement pe cineva sau ceva. 27-28 (Persoană) care condamnă pe cineva. 29-30 (Persoană) care stigmatizează pe cineva.

DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care defăimează. – Defăima + suf. -tor.

DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care defăimează; de ocară. – Defăima + suf. -ător.

DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, adj. 1. Care cuprinde o defăimare; ponegritor, hulitor. Vorbe defăimătoare.Puteam numiri defăimătoare În gîndul meu să-ți iscodesc. EMINESCU, O. I 212. Satira este acum la romani o poemă defăimătoare. ODOBESCU, S. I 45. 2. Care ponegrește. Om defăimător.

defăimătór (-făi-) adj. m., pl. defăimătóri; f. sg. și pl. defăimătoáre

defăimătór adj. m. (sil. -făi-), pl. defăimătóri, f. sg. și pl. defăimătoáre

DEFĂIMĂTÓR adj., s., adv. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios. 3. adv. v. calomnios.

DEFĂIMĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care defăimează; ponegritor; denigrator; detractor; calomniator; clevetitor; bârfitor. /a defăima + suf. ~tor

defăimător a. și m. care defaimă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEFĂIMĂTÓR adj., s., adv. 1. adj., s. bîrfitor, calomniator, clevetitor, denigrator, ponegritor, (livr.) detractór, (pop.) hulitór, (înv.) balamút, clevétnic, năpăstuitór, ponosluitór, (turcism înv.) mozavír. (E un ~ ordinar.) 2. adj. bîrfitor, calomnios, clevetitor, denigrator, ponegritor, (rar) calomniatór, (pop.) prost, (înv.) mozavírnic. (Afirmații, vorbe ~.) 3. adv. calomnios, rău. (Vorbește ~ despre ei.)

Intrare: defăimător
defăimător adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular defăimător defăimătorul defăimătoare defăimătoarea
plural defăimători defăimătorii defăimătoare defăimătoarele
genitiv-dativ singular defăimător defăimătorului defăimătoare defăimătoarei
plural defăimători defăimătorilor defăimătoare defăimătoarelor
vocativ singular
plural