16 definiții pentru dedicație dedicațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEDICÁȚIE, dedicații, s. f. Text scris pentru cineva pe o carte, pe un album etc. în semn de omagiu sau de afecțiune. [Var.: (înv.) dedicațiúne s. f.] – Din lat. dedicatio, -onis, it. dedicazione.

DEDICÁȚIE, dedicații, s. f. Text scris pentru cineva pe o carte, pe un album etc. în semn de omagiu sau de afecțiune. [Var.: (înv.) dedicațiúne s. f.] – Din lat. dedicatio, -onis, it. dedicazione.

dedicație sf [At: MAIOR, I. B. 147/17 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: it dedicazione, lat dedicatio, -onis] 1-2 Text scris de către autor pentru cineva pe o carte, în semn (de omagiu sau) de afecțiune Si: (înv) dedicare (11-12), dedicață (1-2). 3 (Pex) Omagiu adus cuiva de către un autor, prin opera sa Si: hărăzire, ofrandă. 4-5 Text scris de cineva cuiva spre amintire (pe un obiect dăruit sau) într-un album. 6 (Îvr) Sfințire a unei biserici, a unui templu etc.

DEDICÁȚIE, dedicații, s. f. Text omagial, scris pentru cineva pe o carte (mai rar, pe o pagină de album, pe un obiect de artă, pe o fotografie) în semn de afecțiune. [Poezia] o găsim înregistrată sub dedicația la Maria. MACEDONSKI, O. IV 10. – Variantă: dedicațiune (pronunțat -ți-u-) (EMINESCU, N. 45) s. f.

DEDICÁȚIE s.f. 1. Parte a unei balade în care se face invocația sau adresarea către cel căruia i se dedică lucrarea. 2. Text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album etc. [Gen. -iei, var. dedicațiune s.f. / cf. lat. dedicatio, it. dedicazione, fr. dédication].

DEDICÁȚIE s. f. 1. parte a unei balade în care se face invocația sau adresarea către cel căruia i se dedică. 2. text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album, fotografie etc. (< lat. dedicatio, it. dedicazione)

DEDICÁȚIE ~i f. 1) v. A DEDICA. 2) Inscripție omagială făcută pe o carte sau pe o operă de artă. [Art. dedicația; G.-D. dedicației; Sil. -ți-e] /<lat. dedicatio, ~onis

DEDICAȚIÚNE s. f. v. dedicație.

DEDICAȚIÚNE s.f. v. dedicatie.

dedicați(un)e f. omagiu făcut de autor cu opera sa.

*dedicațiúne f. (lat. dedicátio, -ónis). Acțiunea de a dedica. Omagiŭ făcut de un autor cu opera luĭ. – Și -áție. V. prinos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dedicáție (-ți-e) s. f., art. dedicáția (-ți-a), g.-d. art. dedicáției; pl. dedicáții, art. dedicáțiile (-ți-i-)

dedicáție s. f. (sil. -ți-e), art. dedicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. dedicáției; pl. dedicáții, art. dedicáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEDICÁȚIE s. închinare. (O ~ scrisă pe o carte.)

DEDICAȚIE s. închinare. (O ~ scrisă pe o carte.)

Intrare: dedicație
dedicație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedicație
  • dedicația
plural
  • dedicații
  • dedicațiile
genitiv-dativ singular
  • dedicații
  • dedicației
plural
  • dedicații
  • dedicațiilor
vocativ singular
plural
dedicațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedicațiune
  • dedicațiunea
plural
  • dedicațiuni
  • dedicațiunile
genitiv-dativ singular
  • dedicațiuni
  • dedicațiunii
plural
  • dedicațiuni
  • dedicațiunilor
vocativ singular
plural

dedicație dedicațiune

  • 1. Text scris pentru cineva pe o carte, pe un album etc. în semn de omagiu sau de afecțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: închinare attach_file un exemplu
    exemple
    • [Poezia] o găsim înregistrată sub dedicația la Maria. MACEDONSKI, O. IV 10.
      surse: DLRLC
  • 2. Parte a unei balade în care se face invocația sau adresarea către cel căruia i se dedică lucrarea.
    surse: DN

etimologie: