18 definiții pentru dedesubt

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dedesubt [At: PSALT. HUR. 118r/7 / V: ~upt / Pl: (10-13) ~uri / E: de4 + de4 + subt] 1-2 av (Îoc deasupra; adesea precedat de pp „de”) (În partea de) jos. 3 av (Îoc deasupra; adesea precedat de pp „de”) Sub ceva. 4 ai De jos. 5 ai Dinăuntru. 6 pp (Îf ~ul; construit cu cazul G) Exprimă situarea inferioară între două elemente în contact Si: sub. 7 pp (Îf ~ul; construit cu cazul G) Exprimă situarea inferioară între două elemente care nu sunt în contact Si: pe sub. 8 pp (Îf ~ul; construit cu cazul G) În josul. 9 pp (Fig; îf ~ul; construit cu cazul G) Exprimă raportul dintre partea manifestă a unui fapt și partea invizibilă. 10 sna Partea cea mai de jos a unui lucru. 11 sna Partea cea mai adâncă a unui lucru. 12-13 sn (Fig; mpl) Partea ascunsă, tăinuită (și necinstită) a unei afaceri, a unei situații etc.

DEDESÚBT, (1) dedesubturi, s. n., (2) adv. 1. S. n. Partea cea mai de jos, cea mai adâncă; fig. partea ascunsă, tăinuită. 2. Adv. În partea de jos, din jos, jos, sub (ceva). ♦ (Adjectival) De jos, inferior. Etajul de dedesubt.De4 + de4 + subt.

DEDESÚBT, (1) dedesubturi, s. n., (2) adv. 1. S. n. Partea cea mai de jos, cea mai adâncă; fig. partea ascunsă, tăinuită. 2. Adv. În partea de jos, din jos, jos, sub (ceva). ♦ (Adjectival) De jos, inferior. Etajul de dedesubt.De4 + de4 + subt.

DEDESÚBT1 adv. (În opoziție cu deasupra) 1. (Uneori precedat de prep. «de», «pe») În partea de jos, din jos, jos, sub (ceva). Cîinele de Olt săpase pe dedesubt tot malul. GALACTION, O. I 74. E acum într-o rochie... albastră, cu jachetă lungă, iar dedesubt bluza albă încheiată pînă sub bărbie. CAMIL PETRESCU, T. I 31. Trase după el un șervet și, de dedesubt, un cuțit înfipt într-un măr. C. PETRESCU, Î. I 13. Ne-am covrigit împrejurul focului; și deasupra ninsoare și dedesubt udeală. CREANGĂ, A. 31. Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer cu stele Părea un fulger ne-ntrerupt Rătăcitor prin ele. EMINESCU, O. I 176. 2. (Adjectival, de obicei legat de substantiv prin «de», «cel de») De jos, inferior. [Un brad] într-un salt definitiv, se aruncă în golul de dedesubt. BOGZA, C. O. 58. Nu este însă nevoie ca adăpostul de dedesubt să comunice nici cu palatul nici cu strada. CAMIL PETRESCU, B. 91. Aste lacrimi strecurîndu-se pe lîngă zbîrciturile nasului... ajungeau sub buza dedesubt. NEGRUZZI, S. I 6.

DEDESÚBT2, dedesubturi, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Parte ascunsă, tăinuită. Nu învățam nimic interesîndu-mă de supărările și dedesubturile din traiul ticălos și necăjit al celor mai bătrîni. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 193. Darea în vileag a dedesubtului acelei «afaceri». M. I. CARAGIALE, C. 150. 2. (Concret) Partea cea mai de jos, cea mai adîncă. Crapii și somnii îi cercetează dedesubturile [plaviei]. SADOVEANU, P. M. 129.

DEDESÚBT2 ~uri n. 1) Partea cea mai de jos a ceva. 2) fig. Parte ascunsă a unui lucru sau a unei afaceri. /de + de + subt

DEDESÚBT1 adv. 1) În partea de jos. 2) Sub ceva. /de + de + subt


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dedesúbt1 (în partea de jos, sub ceva) adv.

dedesúbt2 s. n., pl. dedesúbturi

dedesúbt (în partea de jos, sub ceva) adv.

dedesúbt s. n., pl. dedesúbturi

de dedesúbt (din partea de jos) prep. + adv.

de dedesúbtul (de sub) prep. + prep.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEDESÚBT adv. 1. jos. (Lacul e ~.) 2. sub. (Haina se pune deasupra, cămașa ~.)

DEDESUBT adv. 1. jos. (Lacul e ~.) 2. sub. (Haina se pune deasupra, cămașa ~.)

DEDESUBTUL prep. sub. (~ nostru se întinde marea.)

Intrare: dedesubt
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedesubt
  • dedesubtul
  • dedesubtu‑
plural
  • dedesubturi
  • dedesubturile
genitiv-dativ singular
  • dedesubt
  • dedesubtului
plural
  • dedesubturi
  • dedesubturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)