2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEDÁL, dedaluri, s. n. Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale.

dedál sn [At: HELIADE, O. I, 207 / A și: (rar) dédal / Pl: ~uri și (înv) ~e / E: fr dédale] (Liv) 1 Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este foarte dificilă Si: labirint. 2 (Pex) Loc în care te poți rătăci, din care este greu de ieșit din cauza drumurilor întortocheate. 3 (Fig) Ceea ce este confuz, încurcat, lipsit de claritate.

DEDÁL, dedaluri, s. n. (Rar) Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale.

DEDÁL, dedaluri, s. n. (Rar) Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. Nu este lucru ușor de a grupa... rămășițele [arheologice]... În acest dedal, noi avem însă cîteva puncte luminoase. ODOBESCU, S. II 247.

DEDÁL s.n. (Rar) Labirint. ♦ (Fig.) Încurcătură, învălmășeală. [Pl. -luri, -le. / < fr. dédale, it. dedalo, cf. Dedal – arhitect grec, presupus constructor al labirintului].

DEDÁL s. n. 1. labirint. 2. (fig.) încurcătură, învălmășeală. (< fr. dédale)

Dedal m. Mit. arhitect grec care construi labirintul din Creta și din care putu să scape numai cu ajutorul unor aripi ce-și fabricase.

*dedál n., pl. e și urĭ și (maĭ bine) dédal n., pl. e (d. Dáedalus, arhitectu care a construit labirintu din Creta). Labirint, loc unde te rătăceștĭ. Fig. Lucru obscur și încurcat: dedalu legilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dedál (labirint) (livr.) s. n., pl. dedáluri

*Dedál (personaj) s. propriu m.

dedál s. n., pl. dedáluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dedal (în mitologia greacă), arhitect și iscusit meșteșugar grec, cunoscut mai ales drept constructor al Labirintului din Creta la cererea regelui Minos pentru închiderea Minotaurului. Închis aici împreună cu fiul său Icar, reușesc să evadeze cu ajutorul unor pene lipite cu ceară, dar, lacom de înălțimi, Icar se prăbușește.

DEDAL (în mitologia greacă), iscusit meșteșugar, sculptor și arhitect. A construit, la porunca regelui Minos al Cretei, Labirintul. Închis aici, împreună cu fiul său Icar, au evadat zburând cu ajutorul unor aripi făcute din pene lipite cu ceară.

Intrare: Dedal
Dedal nume propriu
nume propriu (I3)
  • Dedal
Intrare: dedal
dedal1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedal
  • dedalul
  • dedalu‑
plural
  • dedaluri
  • dedalurile
genitiv-dativ singular
  • dedal
  • dedalului
plural
  • dedaluri
  • dedalurilor
vocativ singular
plural
dedal2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedal
  • dedalul
  • dedalu‑
plural
  • dedale
  • dedalele
genitiv-dativ singular
  • dedal
  • dedalului
plural
  • dedale
  • dedalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dedal

etimologie: